Cel mai recent ultimatum din seria lungă de termene limită stabilite de Trump expiră mâine dimineață la ora 4. Șeful de la Casa Albă va amâna ”loviturile decisive” motivând că ”a primit semnale puternice” de bunăvoință din partea Teheranului. În fond, ar fi o idioțenie cât casa să procedeze altfel. Ar fi exact genul de ”victorie tactică” care devine înfrângere strategică. O greșeală ireparabilă.
Iată 10 argumente solide pentru care ar fi o prostie strategică, militară, legală și umană ca Trump să bombardeze podurile și centralele electrice din Iran:
1. Nu oprește rachetele și dronele iraniene. Lansatoarele mobile și bazele subterane din munți nu depind de poduri rutiere sau centrale electrice. Capacitatea de lansare rămâne intactă chiar și după lovituri masive asupra infrastructurii civile.
2. Este un atac nediscriminatoriu, practic o crimă de război. Experți în drept internațional (profesori de la Naval War College, ONU, Amnesty) spun că distrugerea în masă a tuturor podurilor și centralelor electrice (care deservesc civili) violează Convențiile de la Geneva. Sunt atacuri disproporționate și nediscriminatorii.
3. Creează un dezastru umanitar masiv pentru 90 de milioane de iranieni. Vorbim aici despre un black-out național, suprapus peste blocarea transportului. Adică spitale fără curent, lipsă de apă (obținută prin proceduri de desalinizare), haos în aprovizionare cu alimente și medicamente. Suferința civililor nu garantează deloc că regimul va ceda rapid.
4. Escaladează conflictul și prelungește blocada Ormuz. Iranul a avertizat că va răspunde cu atacuri asimetrice asupra infrastructurii din Golf (inclusiv instalațiile de petrol și gaze din Arabia Saubită, Qatar și EAU). Podurile și centralele nu au niciun impact asupra controlului strâmtorii Ormuz. Lovirea acestora ar face ca blocada să dureze și mai mult.
5. Agravează criza energetică globală (exact ceea ce Trump pretinde că vrea să evite). Agenția Internațională pentru Energie (AIE) a avertizat deja că aprilie 2026 riscă să devină debutul celei mai grave crize energetice din istorie. Distrugerea centralelor iraniene urmată de continuarea blocadei asupra strâmtorii Ormuz înseamnă prețuri explozive la petrol și gaze, inflație globală, riscuri de recesiune.
6. Face Casa Albă să pară ipocrită în raport cu Kremlinul. Președintele Trump a criticat loviturile Moscovei asupra centralelor electrice ale Ucrainei. Atacurile americane masive direcționate pe infrastructură civilă iraniană ar șterge orice diferență între cele două situații distincte.
7. Întărește regimul iranian în loc să-l slăbească. Istoria arată că bombardarea civililor radicalizează populația și o unește în sprijinul regimului (sub efectul ”ne adunăm în jurul steagului”). Protestele anti-regim ar scădea, nu ar crește.
8. Costuri politice și de imagine uriașe pentru Trump și Statele Unite. Ar urma critici masive din Congres (chiar și din tabăra republicanilor), curentul MAGA s-ar scinda și mai tare, aliații europeni ar protesta, la fel statele arabe direct afectate, ca și țările din Asia dependente de petrolul din Golf. Cu risc de izolare internațională și acuzații de crime de război.
9. Nu rezolvă problema strategică principală. Scopul loviturilor anunțate ar fi redeschiderea Ormuzului. Podurile și centralele nu afectează direct flota iraniană, minele sau dronele navale. O soluție chirurgicală (lovituri asupra bazele militare terestre și navale) ar fi mult mai eficientă și mai puțin costisitoare.
10. Există alternative mai inteligente și mai puțin riscante. Continuarea presiunii diplomatice, lovituri țintite pe instalații militare, sancțiuni și eliberări masive de petrol și gaze din rezervele strategice ar putea forța un acord fără a transforma Iranul într-un ”stat eșuat” haotic, care ar costa SUA miliarde în reconstrucție și securitate pe termen lung. Și care ar genera o adevărată castastrofă economică inclusiv pentru aliații lui Trump din toată lumea.
Autor: Adrian Onciu