De-a dreptul patetică încercarea cancelarului Olaf Scholz de a-i îmbuna pe compatrioții săi, din ce în ce mai furioși din nenumărate motive. Cel mai evident este scăderea nivelului de trai. Urmează războiul din Ucraina și migrația ilegală pe următoarele locuri ca importanță.
Pulsul națiunii s-a văzut clar la alegerile din 1 septembrie, când Partidul Social-Democrat al lui Scholz a obținut rezultate dezastruoase în Turingia și Saxonia, cu doar 6,1%, respectiv 7,3% din voturi. Puțin peste UDMR, dacă ar fi să facem o paralelă.
Pe de altă parte, economia Germaniei scârțâie din toate încheieturile. Industria auto înregistrează pierderi în competiția cu mașinile lui Elon Musk și cele chinezești puternic subvenționate. După mulți ani profitabili, grupul Volkswagen a anunțat concedieri masive și închideri de fabrici. Sindicaliștii s-au mobilizat deja și se pregătesc de proteste.
Bineînțeles, reculul economiei germane este strâns legat de distrugerea gazoductului NordStream (un mega-sabotaj marca CIA), de sancțiunile asupra Rusiei și de ajutoarele masive ale Berlinului pentru regimul Zelensky. Cancelarul Scholz a promis că până în 2027 Germania va ajuta Ucraina cu livrări de armament estimate la 17 miliarde euro. Banii se adaugă altor zeci de miliarde cheltuite pe logistică de război, ajutoare umanitare, întreținerea refugiaților și refacerea infrastructurii energetice.
Rezultatele ultimelor alegeri arată clar (mult mai transparent decât în România, spre exemplu) că cetățenii germani s-au săturat până peste cap de politica războinică a cancelarului Scholz.
Pus în fața crudei realități, liderul de la Berlin încearcă să dreagă busuiocul printr-o utopică propunere de pace, fără o prealabilă consultare cu stăpânii de la Casa Albă. Olaf Scholz, într-un interviu pentru postul de televiziune ZDF: ”Cred că a sosit momentul să discutăm despre cum să ieşim din această situaţie de război şi să ajungem mai rapid la pace”. Mass-media relatează că Germania ar lucra intens la un proiect Minsk-3, care prevede inclusiv cedarea unor teritorii ucrainene către Moscova. Foarte rațional, Kremlinul spune că un asemenea demers devine ”inutil dacă nu este susţinut şi de SUA şi dacă nu implică negocieri directe între Moscova şi Kiev”. Așadar, propunerea lui Scholz seamănă cu frecția la picior de lemn.
În paralel, guvernul de la Berlin a anunţat că va introduce temporar controale la toate frontierele terestre, cu obiectivul de ”a reduce imigraţia clandestină şi a spori securitatea internă”. Adio Schengen, cum ar veni.
Situația catastrofală din Germania va avea repercusiuni grave asupra Uniunii Europene și a României în mod special.
În timp ce Scholz se străduie infantil să atenueze prăbușirea inevitabilă, americanii își freacă palmele. Gorneta globalistă Politico, profund atașată Casei Albe, subliniază că perspectiva lui Mario Draghi (fost șef al BCE) pentru Europa este ”sumbră”. Iată câteva idei din raportul Draghi: Împărțim un tort care devine din ce în ce mai mic; UE are o problemă majoră de productivitate. Muncitorii săi generează mai puțină producție pe oră decât cei din Statele Unite; energia este prea scumpă; cercetarea și dezvoltarea sunt dezordonate și împărțite între prea multe țări; acordul asupra oricărui lucru este la fel de frustrant și de dureros ca scoaterea dinților; Europa este ca America din urmă cu 20 de ani, se bazează doar pe automobile (în declin accelarat) și pe industria farma (mai puțin profitabilă decât concurența).
Pandemia și războiul din Ucraina au reprezentat bomboana de pe colivă. Uniunea Europeană va intra în recesiune.
Ca de obicei în astfel de situații, povara va fi dusă de cei mulți, fie că vorbim despre extinderea războiului sau ”doar” despre o criză economică de proporții. Cel mai probabil vor urma creșteri de impozite și taxe, scăderea veniturilor, concedieri, prăbușirea nivelului de trai.
Avem, însă, și o certitudine axiomatică: așa-zisele elite vor supraviețui, într-un fel sau altul.
Autor: Adrian Onciu