Imaginați-vă cum ar arăta România fără curent electric, fără petrol și gaze. Sau cum s-ar resimți în buzunarele fiecăruia triplarea peste noapte a facturilor la energie.
Așa cum apa, hrana și aerul sunt strict necesare supraviețuirii oricărui om, energia este vitală în funcționarea oricărei economii. Fără energie nu putem produce nimic. Iar cu energie scumpă devenim, brusc, necompetitivi. Săraci lipiți pământului.
Nu degeaba Statele Unite sunt lideri mondiali la producția de petrol și gaze. În perspectivă, americanii intenționează să ocupe prima poziție și în clasamentul producătorilor de energie electrică cu ajutorul mini-reactorelor nucleare de tip SMR. Marile probleme în cazul SMR-urilor ar fi costul ridicat de producție (la limita profitabilității) și semnele de întrebare legate de eventuale fisuri de securitate.
Până la noua revoluție promisă de giganții din industria nucleară, vom consuma în continuare energie produsă din sursele binecunoscute: petrol, gaze, cărbune, hidrocentrale, parcuri eoliene, panouri fotovoltaice, centrale atomice clasice.
Vorbim despre un ”produs” indispensabil, esențial dezvoltării oricărei societăți. Întrucât volumele zilnice tranzacționate sunt colosale la nivel global, chiar și foarte mici fluctuații de preț, de doar un dolar, înseamnă profituri (sau dimpotrivă, pierderi) de sute de miliarde de dolari. Zi de zi, ceas de ceas.
În noile condiții generate de războiul din Ucraina, marii exportatori de energie s-au repoziționat. Americanii au pus mâna pe un important client în dauna Moscovei (vorbim, evident, despre Europa), în timp ce Rusia s-a reorientat către statele BRICS și a început să le vândă europenilor prin intermediari. La rândul lor, chinezii mănâncă o pâine albă grație proiectului globalist ”Apocalipsa Climatică” – Beijingul rămâne lider al exportatorilor de baterii, eoliene și panouri fotovoltaice.
Așadar, interesul Casei Albe în actualul context geopolitic este să închidă robinetele de energie ale Rusiei către Europa și să accentueze dependența continentului-colonie față de resursele fosile ”made in USA”. Indiferent dacă ultimele vin cu un preț pe măsură, nesustenabil economic și menținut la un nivel suportabil doar prin binecunoscutele subvenții din partea statului.
România își plătește riguros birurile cunoscute sub denumirea de ”taxă de protecție”, însă poate fi și un jucător demn în contextul luptei pentru surse ieftine de energie. Proiectul Neptun Deep de extragere a gazelor naturale din Marea Neagră este un bun exemplu de urmărire a propriilor interese, chiar dacă acestea se ciocnesc frontal cu cele ale partenerilor strategici.
Exploatarea zăcămintelor de gaze de către consorțiul româno-austriac Romgaz-OMV ar aduce multiple beneficii economice în următorii 20 de ani. Și ar reduce semnificativ dependența de importurile scumpe de energie din Statele Unite. Pe 14 iunie, proiectul a primit avizul de mediu, iar dacă lucrurile decurg potrivit planului, primii metri cubi de gaz vor fi livrați prin conducte în 2027.
Cum era de așteptat într-un astfel de ”conflict de interese”, Ambasada SUA s-a sesizat din oficiu. Iar acum încearcă să pună bețe-n roate prin intermediul gazetei de perete, Europa Liberă: ”Gazele din Marea Neagră – între poluarea mediului și independența energetică”.
Pe scurt, americanii nu mai pot de grija față de ”biodiversitatea marină”. Iar pentru a amâna sau chiar bloca proiectul (care ține, practic, de securitatea națională) se folosesc de ONG-ul Greenpeace. Jurnaliștii români plătiți de Congresul american acordă spații largi acestui ONG. Activiștii de mediu au strâns deja 11.000 de semnături, prin intermediul cărora solicită guvernului Ciolacu să respingă investiția vitală pentru economia României. Sunt expuse și alte pericole ce pândesc imediat după colț: minele ucrainene aflate în derivă; deversarea apelor uzate; nerespectarea agendei climatice prin poluarea cu emisii de carbon.
O altă mizerie a partenerilor strategici specializați în tâlhării la drumul mare.
Autor: Adrian Onciu