”Ce faci, bro, cum ești?”. ”Bine. Mă duc să-l împușc pe Trump”. Nu mai avem mult până acolo. Un astfel de dialog utopic ar putea deveni realitate.
Am ajuns deja la a doua tentativă de asasinat în decurs de numai două luni. Și ar mai fi încă vreo 50 de zile până la alegeri.
Ipocriți, Harris și Biden condamnă violența asupra politicienilor și se declară ”profund tulburați”. De parcă totul ar fi picat din senin. De parcă globaliștii fără niciun Dumnezeu habar n-au de unde s-a iscat polarizarea societății la un nivel nemaiîntâlnit în ultimii 80 de ani.
Drept răspuns la atacul virulent asupra credinței, a rațiunii și a bunului simț, oamenii s-au raliat în jurul unor lideri ca Orban sau Trump. Departe de a fi perfecți, însă fideli curentului conservator. S-au creat astfel două tabere distincte, ireconciliabile. Diferențele dintre opozanți sunt atât de evidente, iar prăpastia atât de mare, încât argumentele au devenit de prisos. Încăierările verbale de pe micul ecran și de pe rețelele sociale au coborât, inevitabil, în stradă. Alimentate atât de potlogăriile evidente ale globaliștilor, cât și de atitudinea părtinitoare (chiar ”militantă”) a mass-media mainstream.
Lideri de opinie ca CT Popescu sau Lucian Mîndruță au întreținut, iresponsabil, sentimentul de ură împotriva lui Trump. Au încăierat și mai tare cele două tabere, cu accent pe violența, prostia și analfabetismul trumpiștilor. Adică a celor care îl sprijină nu doar pe fostul președinte al republicanilor, ci și, indirect, pe ”măcelarul” Vladimir Putin. Căci, așa cum foarte bine se știe, Putin este inamicul nr. 1 al Americii și al occidentului civilizat. Sursa tuturor relelor.
Prins în corzi de cei care au pompat miliarde în politicienii de la Kiev, președintele Zelensky zugrăvește războiul din Ucraina ca pe un conflict existențial nu doar pentru concetățeni. Însăși Europa este amenințată, dacă nu cumva întreg spațiul G7. Ca atare, oricine refuză să sprijine Kievul necondiționat și plenipotențiar trece automat în tabăra dușmanilor de moarte ai ”ordinii internaționale bazate pe reguli”. Cum ar fi Orban, Fico sau Trump.
Propaganda criminală pro-război (apropo, Ursula tocmai a reiterat că ”peninsula Crimeea este Ucraina”) le-a luat mințile multor rătăciți. Ca de pildă individului care l-a împușcat pe Robert Fico – nemulțumit de sprijinul inconsistent al Sovaciei pentru regimul Zelensky. Sau americanului Thomas Crooks, cel care a ratat la milimetru șansa de a intra în istorie la capitolul ”asasini de președinți”.
Ieri s-a produs al doilea atentat asupra lui Trump. Americanul Ryan Routh a fost arestat la scurt timp după ce agenții Secret Service au tras asupra lui. Ultimii au zărit o pușcă automată AK-47 cu luneta îndreptată, printr-un gard de sârmă ghimpată, spre terenul de golf unde urma să apară fostul președinte.
Cine este asasinul? Un fan al războinicilor lui Zelensky. Un soi de Radu Hossu de-al nostru, de la USR. De menționat că Ryan Routh s-a deplasat la Kiev în aprilie 2022 și a încercat să racoleze mercenari. ”Trebuie să ardem Kremlinul din temelii”, spunea Routh, la un moment dat, potrivit CNN. ”Uitaţi de zona de interdicţie aeriană – cereţi Congresului să pună toţi militarii americani în concediu plătit pentru a putea lupta ca civili în Ucraina”, a scris, pe rețeaua X, bărbatul arestat de Secret Service.
Oare un alt treilea atentat împotriva lui Trump ar schimba percepția propagandiștilor de război? Nicidecum! Băieții răi vor rămâne tot trumpiștii. Tot putiniștii, nu animalele cu creierul atrofiat de ura ce răzbate din mass-media și de pe rețelele sociale. Nu cei care apasă pe trăgaci cu sânge rece, pentru a tranșa alegerile înainte de termen.
Faceți un mic efort de imaginație. Cum ar fi arătat jurnalele de știri în cazul unei tentative de asasinat asupra lui Joe Biden? Sau asupra Kamalei Harris. Și cum arată astăzi. De parcă ar fi fost vorba despre un accident casnic, cu Trump lunecând voios pe o coajă de banană.
Autor: Adrian Onciu