În ultimul secol, numeroase state au renunțat la monarhie și au adoptat forme republicane de guvernare. Casa Romanov a fost înlăturată de la putere în urma Revoluției Ruse din 1917. Monarhia din Imperiul German a fost abolită în 1918 după înfrângerea în Primul Război Mondial și abdicarea împăratului Wilhelm al II-lea. Italia a devenit republică în 1946, ca urmare a unui referendum. România a renunțat la monarhie pe 30 decembrie 1947, când Regele Mihai I a abdicat sub presiunea guvernului comunist sprijinit de Uniunea Sovietică.
Adevărate revoluții, trecerile abrupte de la monarhie la republică s-au dovedit a fi adesea extrem de sângeroase, cu milioane de victime.
Nimic nu se compară, însă, ca forță distructivă și consecințe, cu revoluția care se desfășoară sub ochii noștri: desființarea de facto a statelor naționale și înglobarea lor în blocuri compacte de putere transnațională.
Pentru că, în mod absolut firesc, simplii cetățeni manifestă o puternică opoziție față de Revoluția Globaliștilor, războiul psihologic joacă un rol esențial. Doar un pericol potențial mai mare decât dispariția statelor naționale ar fi capabil să dilueze protestele indisciplinaților (eventual până la dispariția acestora).
După pandemie, avem în prezent două mari amenințări existențiale, ambele la fel de false: 1) Apocalipsa Climatică și 2) Rusia. Oricare dintre cele două amenințări are teoretic capacitatea de a ne îngrozi suficient de tare, încât să îmbrățișăm Revoluția Globalistă ca pe un colac de salvare aruncat în ultimul moment.
Inițiatorii Revoluției au construit cu mari eforturi financiare, pas cu pas, imaginea celor doi inamici fictivi. Dușmanul comun ne este prezentat zilnic pe rețelele de dezinformare ale mass-media mainstream, pe măsură ce eforturile financiare amintite au un impact din ce în ce mai dureros asupra populației. Se realizează astfel un detestabil ”transfer de responsabilitate”. Vinovăția se transferă, ca printr-un adevărat număr de magie, de pe umerii politicienilor-marionetă direct pe umerii măcelarului Putin.
Dacă taxele și impozitele cresc, cu siguranță Rusia și-a băgat coada. Dacă Trump va câștiga alegerile, oare se mai îndoiește cineva că-i mâna Moscovei? În toată Europa, în Ungaria, Italia, Slovacia și Cehia, în Austria, Germania și Franța, oamenii lui Putin au bătut din ușă-n ușă ca să-i convingă pe alegători să voteze cu partidele suveraniste. Maleficul Putin a câștigat deja în Georgia și acum se străduie să o doboare și pe Maia Sandu, în Moldova. La noi, în România, nu doar Simion este sluga Moscovei, ci și toți cei care au vorbit vreodată cu liderul AUR.
Dacă nu s-ar teme să devină și mai ridicoli decât sunt, propagandiștii Revoluției Globaliste ar pune pe seama Moscovei inclusiv inundațiile devastatoare din Spania. Au ales însă varianta un pic mai credibilă: Apocalipsa Climatică.
Cum bine știm, ființele umane sunt predispuse să caute cauze externe pentru dificultățile interne. Se întâmplă deoarece acceptarea responsabilității personale poate fi dureroasă și provocatoare. Astfel, prin fabricarea unui dușman extern, gen Rusia, globaliștii își pot justifica eșecurile, actele de corupție și deciziile dictatoriale fără a se teme de consecințe. Rusia funcționează acum ca o pânză goală pe care se proiectează fricile, anxietățile și furia acumulată de mulțimile manipulate deloc subtil.
Rezultatul este o societate polarizată în care cetățenii naivi se simt uniți într-o luptă comună împotriva unui agresor nefondat.
Cu cât va crește rusofobia extremă alimentată de mass-media și de influensări, cu atât vor căpăta mai multă legitimitate acțiunile guvernamentale agresive și represive împotriva putiniștilor, considerați ”distrugători ai ordinii sociale”.
Autor: Adrian Onciu