Dintre partidele globaliste de la noi, PNL a produs cele mai multe daune în cei zece ani ai regimului Iohannis. Ar fi firesc ca după alegerile din noiembrie liberalii să aibă același destin ca țărăniștii. Să iasă definitiv din parlament și implicit din politica de nivel înalt.
Candidatura lui Klaus Iohannis pe listele PNL de la Senat ar putea să reprezinte începutul sfârșitului. Sau pur și simplu sfârșitul. Atât de jenat s-a simțit președintele atunci când a fost întrebat dacă va candida, încât a refuzat să răspundă. Fotoliul de senator ar fi o continuare extrem de rușinoasă a unei cariere politice care a stat în permanență sub semnul amatorismului, a ipocriziei și a trădării interesului național.
Orgoliul nemăsurat și aroganța actualului președinte îl fac incapabil să iasă din joc onorabil. Noroc cu precedentul ”Ion Iliescu”, ai cărui tovarăși de suferință și de jaf au considerat în urmă cu 20 de ani că ar trebui să-l recompenseze, cumva, pentru efortul de a închide ochii la potlogăriile baronilor centrali și locali.
Același fenomen se petrece acum. Liberalii care au beneficiat de funcții înalte, excesiv de bine plătite (și de privilegiile aferente), l-au văzut pe Iohannis negru de supărare după eșecul lamentabil de la porțile NATO și ale Comisiei Europene. Și s-au gândit să-l scoată, cumva, din depresie. Să-i dea în continuare o ocupație. Un scop în viață. Căci ar fi păcat să se pensioneze la cei doar 65 de anișori, din care ultimii zece petrecuți în vacanțe exotice, turnee de golf, campionate de tenis, ciclism și schi sau plimbări cu avionul privat, braț la braț cu Prima Doamnă.
PNL a devenit o simplă anexă a Ambasadei SUA. Coordonați de Klaus Iohannis, saltimbancii Ludovic Orban, Florin Cîțu și Nicolae Ciucă au condus partidul fără pic de patriotism, în ciuda perorațiilor lui Rareș Bogdan menite să-i aburească pe românii mai slabi de minte.
În combinație cu USR și UDMR sau mai nou cu PSD, liberalii au pus întotdeauna pe primul plan interesele marilor corporații occidentale. Au mimat neconvingător că ”fac totul pentru țară”, în timp ce în culise au negociat cu ambasadorii spolierea bugetului în schimbul unor beneficii personale sau de partid. Au mințit de-au rupt în pandemie, cu efecte tragice asupra milioane de români. Au călcat în picioare legile și Constituția. Au mințit grotesc din nou, odată cu începerea războiului din Ucraina, când au pus nevoile regimului Zelensky înainte de interesele primordiale ale României.
În frunte cu Iohannis, liberalii sunt complet vânduți globaliștilor. Sunt lipsiți de caracter și fără un minim sentiment de apartenență la glia străbună. Și-au pus sufletul amanet la Amabasada SUA și acolo îl vor lăsa, cât timp ambasadoarea Kathleen Kavalec și combinatorul-șef David Muniz le vor arunca o coajă de pâine mai albă.
Candidatura lui Klaus Iohannis pe listele PNL pică la țanc. Pică într-un moment în care partidul este pe tobogan, iar Ciucă-Soldatul-În-Slujba-Țării a ieșit din calcule la prezidențiale. Cum ar veni, Iohannis aterizează fix ca bomboana pe vârful colivei liberale (atât de prost îl văd românii în momentul de față).
Dacă până astăzi unii ignoranți ar fi vrut să voteze cu PNL, iată că a venit momentul trezirii. Cum ai putea să pui ștampila pe un politician de micimea lui Iohannis?! Cât de rupt de realitate ar trebui să fii?
Liberalii merită o lecție usturătoare, la pachet cu președintele. După 10 ani de bătaie de joc din balconul de la Cotroceni, Iohannis ar fi bine să simtă pe propria piele cum e să fii umilit (pe deplin meritat) și de concetățeni – după ce liderii de la Bruxelles și Washington l-au trimis în banca lui ca pe ultimul vagabond ieșit la cerșit cu Rolex la mână și butoni de aur la manșetă.
Autor: Adrian Onciu