La întrebarea ”Ce avem noi aici?” cu privire la situația din Ucraina, președinții Zelensky și Biden încearcă din răsputeri să găsească soluții miraculoase de ieșire din impas.
Avertismentele Kremlinului legate de folosirea unor rachete cu rază lungă de acțiune pe teritoriul rusesc se pare că au fost luate în serios de Casa Albă. Deocamdată Kievul se mulțumește să atace cu drone, iar pagubele sunt limitate.
Rămâne să ne lămurim de ce ar paria Occidentul până-n pânzele albe pe un cal mort. Opinia publică găsește cu greu suficiente motive pentru a fi optimistă cu privire la deznodământul războiului. Europenii văd pe zi ce trece cum se degradează nivelul de trai, cum se închid fabrici și cum crește șomajul. În același timp sesizează îndârjirea cu care politicienii globaliști continuă să vireze zeci de miliarde de dolari regimului Zelensky, fără a avea în perspectivă imaginea obiectivului îndeplinit.
Iată principalul motiv al prezentării ”planului de victorie” în parlamentul de la Kiev. O aberație în 5 puncte, cu câteva anexe secrete care să dea senzația că aliații NATO păstrează în mânecă un Joker surprinzător, numai bun să-i nimicească pe ruși. În linii mari, Zelensky speră (ca și până acum) să devină suficient de puternic în următoarea perioadă, încât să poată negocia cu Putin de pe poziții de forță. Cum anume se va întâmpla minunea, nimeni nu știe.
Deocamdată propaganda occidentală continuă să livreze fake-uri (vezi cei 10.000 de nord-coreeni parașutați în prima linie) sau evenimente de pe front total nesemnificative, dar capabile să mențină vie speranța (vezi distrugerea unui tanc rusesc de la mică distanță). În mod criminal, presa mainstream susține cu același entuziasm narațiunea oficială, potrivit căreia Ucraina va învinge cândva în 2025 (zice Zelensky), cu condiția ca aliații să vireze la timp bani și armament.
Până la victorie, Europa se confruntă cu spectrul falimentului. Partidul lui Scholz devine minuscul în Germania, un stat al cărei economie a fost pusă pe butuci cu un important aport sino-american (vezi NordStream; prăbușirea industriei auto pe fondul inundării pieței cu mașini ieftine din China; închiderea centralelor atomice). Berlinul rămâne în continuare un soi de anexă a Casei Albe, spre exasperarea nemților. Pe fondul recesiunii vizibile din avion, sume colosale din bugetul Germaniei se scurg către efortul de război al Pentagonului.
Pentru prima dată după foarte mult timp, cancelarul Scholz a dat de înțeles că traiectoria sinucigașă trasată de Washington ar trebui deviată. ”A sosit timpul ca noi să facem tot – în afară de a susţine clar Ucraina – pentru a găsi un mijloc de a împiedica acest război să continue”, a declarat Olaf Scholz în faţa membrilor Bundestagului. El nu a exclus un dialog cu Vladimir Putin.
Posibila deraiere a cancelarului de la planul comun al aliaților a avut un efect imediat. Îngrozit de perspectiva retragerii Germaniei din principalul cerc al donatorilor, Joe Biden a anunțat o vizită fulger la Berlin pentru ziua de mâine, 18 octombrie. Biden tocmai îi spusese lui Zelensky că îi virează armament și muniție de încă 425 de milioane de dolari. Însă cineva trebuie să și plătească marfa. Ghici cine? Papagalii din Europa, mai precis partenerii strategici de la Berlin, Londra și Paris.
De altfel, Biden i-a invitat la discuțiile cu Scholz și pe președintele francez Macron, respectiv pe premierul britanic Starmer.
Europenii ar trebui ”să rămână mobilizați” pentru a ajuta în continuare Ucraina cu bani, armament și muniție, indiferent de rezultatul alegerilor din Statele Unite.
În eventualitatea, destul de probabilă, în care Donald Trump nu va reuși să încheie pacea în 24 de ore, așa cum a promis, povara întreținerii mecanismului de război cu rușii se va transfera integral pe umerii Uniunii Europene. Pentagonul va livra tancuri, avioane și rachete ca și până acum, cu specificația că toate facturile vor fi decontate de Berlin, Paris și Bruxelles. Cu un oarecare aport și din partea României.
Autor: Adrian Onciu