Pare cel puțin straniu că administrația Biden nu dă nici cea mai mică șansă negocierilor de pace. În același timp, Casa Albă refuză să explice cum anume ar arăta victoria pe câmpul de luptă. O victorie pe care o caută cu foarte multă determinare. Cu armament din ce în ce mai sofisticat și cu sute de miliarde de dolari. Arată puțin a disperare.
S-au vehiculat tot soiul de teorii. Dacă le excludem pe cele hazardate, rămâne pe masa de analiză posibilitatea ca jandarmul lumii să-și piardă influența, iar odată cu ea și puterea economică oferită de supremația dolarului.
Probabil că oricine în locul SUA (șmecherul clasei, cum ar veni) ar avea un evident sentiment de frustrare atunci când ar observa că puterea îi este subminată de niște „golănași”, vorba lui SO Vântu. Îți ieși din fire, îți sar capacele, pur și simplu. Cum să accepți aroganțele unor mucoși care par a fi rupți în fund în comparație cu bugetul de peste 800 de miliarde de dolari alocat de Congres, an de an, pentru Apărare? Ce fel de tartor mai ești dacă pierzi controlul? (în Siria sau Ucraina, de pildă) Cum îți bombezi pieptul dacă nu mai inspiri teamă, iar cei mici încep să se revolte și refuză să plătească taxa de protecție?
Așa ceva este inacceptabil. Puterea trebuie reconfirmată periodic. Și unde altundeva decât direct pe câmpul de luptă? Lumea trebuie să știe că șmecherul clasei a rămas același: puternic, feroce, nemilos. Dispus să rupă gâtul oricui. Indiferent că îl cheamă Putin sau Xi.
Reconfirmarea puterii ar reprezenta singura motivație suficient de robustă încât să justifice îndârjirea cu care Occidentul încearcă să zdrobească Rusia, după ce odată cu dărâmarea Zidului Berlinului păruse definitiv înfrântă.
Așadar, există temerea că s-au subțiat foarte tare canalele de comunicație între Casa Albă și Kremlin, iar speranțele simplilor cetățeni legate de instaurarea păcii au rămas fără suport. Rușii și americanii nu-și mai pot da mâna, așa cum au făcut-o peste apele râului Elba, pe 25 aprilie 1945. Confruntarea va rămâne una deschisă, până când învingătorul se va tranșa nu în Ucraina, ci pe principalele burse ale lumii. Șmecherul clasei va rămâne în picioare dacă dolarul va rezista și se va prăbuși cu zgomot infernal dacă yuanul și rubla vor construi Noua Ordine Mondială.
Cheia se află la Beijing. Administrația Biden încearcă să diminueze brutal influența Chinei în economia mondială. Iar pentru asta se folosește, ca și în cazul Rusiei, de partenerii europeni, care funcționează în regim de vasalitate. Dacă în ce privește gazele naturale rusești Casa Albă s-a descurcat relativ ușor prin sabotarea Nord Stream, prin înduplecarea cancelarului Scholz și compensarea facturilor cu sume guvernamentale astronomice, în cazul decuplării de Bejing lucrurile sunt infinit mai complicate. Doar în 2022, schimburile comerciale dintre China și Germania s-au ridicat la 300 miliarde de euro. Și Franța are strânse legături, dovadă că președintele Macron se întâlnește cu Xi Jinping, la Beijing.
China nu dorește ruperea legăturilor cu Europa. Dimpotrivă, ar vrea să le aprofundeze, pe fondul eforturilor depuse în căutarea unor soluții cu privire la Ucraina. Rămâne de văzut dacă Bruxelles-ul va urma, din nou, directivele de la Casa Albă. Și cât de bruscă va fi ruptura, astfel încât să nu provoace daune ireparabile.
Întrebarea este: are șmecherul clasei puterea de a da de pământ cu Rusia și China fără să-și frângă gâtul? Și încă ceva. Mai poate renunța la luptă Pentagonul (printr-un gest rarisim de bunăvoință), dat fiind că Moscova și Beijingul construiesc deja un pol de putere care riscă să detroneze dolarul?
Sursa: opozitia.net
Autor: Adrian Onciu