”Lumea bună” de la Bruxelles a fost de-a dreptul oripilată după ce Viktor Orban a aterizat la Moscova și s-a întâlnit cu președintele Putin. Toți liderii marcanți ai UE au protestat vehement, iar din corul marionetelor lui Biden nu a lipsit cancelarul Scholz (Macron fiind ocupat cu alegerile, iar Sunak cu împachetarea bagajelor).
Ideea principală a fost următoarea: Orban, momentan președinte al Consiliului European, NU a sosit la Kremlin în calitate de reprezentant al UE. Iar statele membre vor susține în continuare regimul Zelensky până când Putin își va retrage trupele. Adică pe termen nelimitat.
Vizita premierului maghiar la Moscova a survenit la câteva ore după discuțiile față-n față dintre Orban și Zelensky. Așa că Putin a luat pulsul Kievului aproape în timp real, fără a-și face mari speranțe cu privire la posibile negocieri de pace.
Faptul că toți liderii de la Bruxelles și Washington sunt interesați mai degrabă de prelungirea și escaladarea războiului, decât de negocieri, a încetat să mai fie demult un secret. Deși Ucraina pierde oameni și teren zi de zi, există în subconștientul colectiv occidental speranța că se va produce o minune și Zelensky va câștiga. Sau măcar îl va pune pe Putin în situația de a se retrage temporar, cu coada-ntre picioare.
Viktor Orban, așa-numitul ”cal troian al Moscovei în UE și NATO”, pare a fi singurul politician european care vede clar gravitatea momentului și încearcă să salveze ce se mai poate salva, pe ultima sută de metri. De altfel, nu este deloc întâmplător faptul că Orban a evitat să-și trimită europarlamentarii în grupurile așa-zis suveraniste din PE, conduse de Meloni și Le Pen. Cele două sunt pro-război cu Rusia. Ceea ce le face complet incompatibile cu poziția Budapestei.
Desigur, demersul singular al lui Orban schimbă prea puțin datele problemei. Atât statele membre luate ca entități distincte, cât și Uniunea condusă de potlogărița Ursula von der Leyen, continuă sprijinul neabătut – financiar, militar și logistic – pentru o cauză pierdută. Dar soldată cu sute de mii de morți și daune materiale greu de estimat. Demersurile complet iresponsabile ale politicienilor globaliști aflați la cârmă au atras, în mod logic, o reacție de respingere din partea electoratului. În aproape întreg occidentul, în Austria, Olanda, Germania, Franța sau Marea Britanie, populația i-a taxat dur la vot pe acești lideri-marionetă, aflați sub controlul direct al Casei Albe.
Simplii cetățeni au constatat că Europa a devenit vaca de muls a partenerilor strategici din Statele Unite și posibil viitor câmp de luptă cu rușii, odată cu escaladarea războiului.
Politicieni ca Sunak, Scholz sau Macron au aflat pe propria piele ce înseamnă să-ți înșeli concetățenii. Doar că ei sunt simpli pioni de sacrificiu, iar cei care vin în urma lor, gen Meloni sau Le Pen, continuă aceleași politici globaliste, războinice, impuse de Casa Albă și Pentagon.
Cu o floare nu se face primăvară. Din poziția de președinte al Consiliului European lipsit de puteri executive, Orban se află în situația de a înota de unul singur împotriva curentului. Premierul Ungariei își pune speranțele, probabil, în revenirea lui Trump la Casa Albă. Și asta deși nimeni nu știe, deocamdată, dacă fostul președinte al SUA va găsi o soluție-minune la conflictul din Ucraina sau mai degrabă va turna gaz peste foc și va șubrezi și mai tare poziția Europei.
Autor: Adrian Onciu