Mass-media încearcă să ne convingă de faptul că în Statele Unite ar exista câteva sute de mii de cetățeni indeciși, capabili să încline balanța înspre Trump sau Harris. De unde rezultă necesitatea show-urilor TV cu cei doi contracandidați.
Cine a pierdut rușinos? Cine a câștigat voturi? Au reușit indecișii să-și formeze o părere? Mai ales că pe fir a intervenit și celebra cântăreață Taylor Swift, idolul tinerilor căzuți în cap după de-alde Dorian Popa & Cheluțu: ”Voi vota pentru Kamala Harris și Tim Walz la alegerile prezidențiale din 2024”.
Interesant a fost momentul penibil (în special pentru cei din afara Americii) în care Trump a acuzat-o pe Harris că ”urăște Israelul”. Reprezentanta democraților s-a jurat că toată viața ei a susținut Tel Aviv-ul. Și o va face în continuare, pentru ca Netanyahu să se apere de Iran și de acoliții regimului de la Teheran. Niciun cuvânt despre genocidul din Gaza. Nu era momentul.
Iat-o pe Kamala Harris descriind cu acuratețe modul în care SUA a pregătit Ucraina pentru războiul cu Rusia: ”M-am întâlnit cu Zelensky înainte de conflict, i-am împărtășit informații americane despre cum ar putea să se protejeze. Câteva zile mai târziu, am mers pe flancul estic al NATO, în Polonia și România. Și datorită muncii pe care eu și alții am depus-o, am reunit 50 de țări pentru a sprijini Ucraina în apărarea sa. Și datorită sprijinului nostru, apărării noastre aeriene, muniției noastre, artileriei noastre, Javelin-urilor noastre, tancurilor Abrams pe care le-am furnizat, Ucraina este o țară independentă. Dacă Trump ar fi fost președinte, Putin ar fi stat la Kiev chiar acum”.
Mori de râs, nu alta! Deci Ucraina este ”o țară independentă”. Cotropită de ruși, dar independentă. Cu salariile și pensiile plătite de G7, dar independentă. Dirijată direct de la Pentagon și Casa Albă, dar independentă. Jefuită de resursele naturale și pusă gaj pentru ”ajutoarele” occidentale, dar independentă.
Greu de spus de ce ar fi nehotărâți unii americani. Cum ai putea vota o astfel de mașinărie de debitat minciuni, care braț la braț cu Joe Biden a provocat, a sprijinit și a încurajat adevărate măceluri în Ucraina și în Fâșia Gaza? Cum ai putea vota port-drapelul ideologiei ”woke”, în care scara valorilor este răsturnată cu fundul în sus, bărbații sunt campioni olimpici în competiții feminine, iar cenzura și anihilarea teroriștilor domestici (cunoscuți drept ”putiniști”) devin priorități ale guvernelor neoliberale?
Sigur că nimeni nu garantează că Trump va schimba din rădăcini sistemul. Sau că-și va retrage imperiul din Europa, în loc să ceară mai mulți bani pentru taxă de protecție și înarmare. Dar cu Harris la Casa Albă dubiile sunt inexistente. Cu Harris avem doar certitudinea că ne vom îndrepta cu și mai mare viteză spre Noua Ordine Mondială de tip totalitar. Nu degeaba Trump i se adresează cu ”tovarășa”.
Între timp, pare că SUA și Marea Britanie îi vor da lui Zelensky undă verde pentru a lovi Rusia și mai dureros. Sub pretextul că Iranul ar fi furnizat Kremlinului rachete balistice, Casa Albă anunță noi sancțiuni pe capul Teheranului. Ucrainenii, prin intermediul ofițerilor de la Pentagon, vor putea să folosească rachete americane ATACMS cât mai aproape de Moscova.
În replică, Rusia și China tocmai desfășoară exerciții navale comune (cu 90.000 de militari, 400 de nave și 125 de avioane), ca o încercare de a contracara influența americană în Pacific și nu numai. Vladimir Putin: ”E pentru prima dată în ultimele trei decenii când desfăşurăm exerciţii de această amploare pe mare. Manevrele se vor derula concomitent în apele oceanelor Pacific și Arctic, dar și în mările Mediterană, Caspică și Baltică”.
Întrebarea este câte alte linii roșii vor fi dispuse să calce Statele Unite pentru a-și menține dominația militară și politică la nivel global. Oare americanii și aliații pot să o facă în continuare liniștiți, fără o încleștare directă cu Rusia și China?
Lucrurile au ajuns deja mult prea departe. Marele război pare inevitabil.
Autor: Adrian Onciu