Strategia Națională de Securitate a Casei Albe este practic o declarație de divorț. America First rupe lanțurile globalismului UE cu brutalitate calculată. Nu mai vrea să plătească pentru visele federale ale Bruxelles-ului. Nu mai vrea să moară pentru granițele altora. Europa belicoasă primește o lovitură direct în plex.
Liderii globaliști sunt complet depășiți. Ursula, Macron, Starmer și Merz par relicve dintr-o epocă moartă. Ei încă visează la o Europă care să dicteze lumii. Doar că Trump le arată oglinda: o Europă îmbătrânită, dependentă, rusofobă până la demență și sufocată de migrație. E ca un împărat gol, care încă se crede îmbrăcat în mătase imperială.
Reacțiile globaliștilor europeni sunt isterice și revelatoare: ”Administrația Trump este un inamic al Europei” (Valérie Hayer, Renew Europe); ”Nu acceptăm lecții de la nimeni despre cum să trăim” (Nathalie Loiseau, eurodeputat francez, fost ministru de Externe); ”Doar Kremlinul vorbește așa despre Europa – bizar și mai la dreapta decât extrema dreaptă europeană” (Carl Bildt, fost premier suedez). Sunt fraze spuse în ultimele 48 de ore, care arată nimic altceva decât panică. Ei simt dureros cum li se clatină tronul.
Noua strategie de securitate a lui Trump anunță reconcilierea ruso-americană în termeni clari. Expansiunea NATO se oprește. Rusia nu mai este inamicul numărul unu al Americii. China i-a luat locul. Ucraina devine monedă de schimb pentru pace și stabilitate energetică. Europa de Est rămâne protejată de trupele lui Macron și de alți războinici ai Coaliției de Voință, exact cum a vrut Trump. Așadar, retragerea soldaților americani din România face parte din plan.
Europenii obișnuiți sunt sătui până peste cap. Sunt sătui de noile prețuri la energie, de imigranți ilegali, de directivele dictatoriale și mega-corupția de la Bruxelles, de cenzură, de războiul fără sfârșit. Ei vor pace, nu victorii ale unor lideri ipocriți până-n măduva oaselor. Pe asta mizează Trump când vorbește despre ”ștergerea civilizațională” a Europei. E ca un medic care îi spune unui bolnav aflat în stadiul terminal: ”Încetează tratamentul care te ucide și începe să trăiești”.
La București, însă, politicienii noștri, autorii loviturii de stat din urmă cu exact un an, aleargă încă după fantoma globalismului. Se agață de axa Bruxelles-Berlin-Londra-Paris ca niște copii speriați de tatăl vitreg. Visează la ”România Mare” plătită cu sânge ucrainean și bani americani care nu vor mai veni niciodată. Continuă să bată toba războiului, să trimită arme, să ceară mai mult NATO – exact când America spune ”Gata, ajunge, sunteți pe cont propriu”.
Dacă alde Nicușor și Bolojan nu se trezesc mai repede, vom rămâne ultimii mohicani ai unui imperiu care s-a prăbușit deja. Vom plăti noi prețul păcii pe care alții o vor negocia în lipsa noastră. Și poate chiar împotriva noastră.
Autor: Adrian Onciu