Iată cinci argumente solide pentru care războiul din Ucraina este mai degrabă al Statelor Unite decât al Europei, în ciuda declarațiilor lui Trump și ale marionetelor lui din UE:
1. SUA a fost principalul promotor al extinderii NATO spre est și al integrării Ucrainei în orbita occidentală
SUA a susținut activ Revoluția Euromaidan din 2014, a promovat aspirațiile Ucrainei către NATO (în ciuda obiecțiilor repetate ale Rusiei) și a condus politicile de ”izolare strategică” împotriva Rusiei încă din anii 2000. Europa (mai ales Germania și Franța) a fost mai reticentă (vezi acordurile Minsk negociate de Merkel și Hollande) și a preferat o relație economică pragmatică cu Rusia (inclusiv prin intermediul NordStream). Războiul este văzut ca o consecință directă a acestei strategii americane de a împinge frontiera NATO până la granița Rusiei, iar Europa a fost ”trasă” în ea pas cu pas.
2. SUA a furnizat cea mai mare parte din ajutorul militar critic și avansat, iar deciziile de escaladare au venit din Washington
Până în 2025, SUA a livrat cele mai importante sisteme (HIMARS, ATACMS, Patriot, tancuri Abrams, avioane F-16) care au schimbat dinamica câmpului de luptă. Deși Europa a crescut masiv ajutorul în 2025 (ajungând uneori să depășească SUA anual), SUA a rămas liderul absolut în livrările de calitate superioară și în controlul asupra limitelor de utilizare (vezi permisiunea de a ataca teritoriul Rusiei cu arme americane). Europa a livrat mai mult cantitativ (artilerie, muniție), dar calitativ și decizional americanii au dictat ritmul.
3. Europa a suferit costuri economice masive, în timp ce SUA a câștigat economic
Europa a pierdut accesul la gazul rusesc ieftin (prin conducte), a plătit prețuri explozive pentru energie, a suferit deindustrializare (vezi fabrici chimice și metalurgice germane), inflație și milioane de refugiați. SUA, în schimb, a exportat masiv LNG către Europa: cota SUA în importurile de LNG ale UE a sărit de la 27 la sută în 2021 la 48–57 la sută în 2024–2025, devenind principalul furnizor. Europa plătește acum LNG american mult mai scump decât gazul rusesc – un transfer uriaș de bogăție din Europa către SUA.
4. SUA a impus sancțiunile dure și strategia de ”slăbire a Rusiei”, iar Europa a suportat consecințele directe
SUA a condus campania de sancțiuni maximale (inclusiv decuplarea din sistemul SWIFT, înghețarea rezervelor rusești etc.), dar efectul principal l-a resimțit Europa (recesiune, creșterea prețurilor, dependență de energie americană). SUA nu a avut refugiați, nu a pierdut piețe energetice majore și a folosit războiul pentru a-și consolida poziția ca ”polițist global” fără a trimite trupe. Strategia explicită a unor oficiali americani (”bleed Russia dry” = a slăbi Rusia prin uzură) a fost clar una de proxy war în interes strategic american, nu european.
5. Interesele strategice ale SUA (slăbirea Rusiei ca rival global) sunt mult mai clare decât cele ale Europei
Pentru SUA, războiul slăbește un rival nuclear și energetic, distrage atenția Rusiei de la alte teatre (Pacific, Orientul Mijlociu) și întărește dependența Europei de SUA (NATO, energie, armament). Europa, dimpotrivă, voia stabilitate și energie ieftină. Războiul i-a adus doar costuri de securitate, refugiați și pierdere de suveranitate energetică. Mulți lideri europeni (inclusiv după 2025) au început să ceară independență strategică tocmai pentru că simt că sunt ”plătitorii” unui conflict condus din Washington.
Așadar, domnule Trump, mai ușor cu ”nu este războiul meu”. Este fix conflictul pregătit de CIA & Pentagon vreme de decenii, care continuă acum la turație maximă.
Autor: Adrian Onciu