România a intrat definitiv în zona de influență americană odată cu stabilirea la Kogălniceanu a celei mai mari baze NATO din Europa. Guvernul nostru va aloca cel puțin 2,5 miliarde de euro în proiectul întins pe 2.800 de hectare, care va arăta ca un orășel. Cu 10.000 de militari, plus familiile lor.
Negocierile de încetare a focului în Ucraina nu vor schimba registrul. Așa că politicienii de la București se vor comporta ca și până acum, după modelul politicienilor de la Berlin încă puternic timorați de statutul de învinși în cel de-al doilea război mondial. Și, bineînțeles, autori ai Holocaustului.
Ocupația americană în Europa beneficiază din plin de propaganda aparatului mass-media finanțat de Congresul SUA. Astfel, deciziile guvernanților de la Berlin, Paris sau București, oricât de stupide ar fi, oricât de tare ar măcina suveranitățile naționale, oricât de mult ar păgubi bugetele țărilor respective, sunt prezentate (absolut ridicol) într-o lumină favorabilă.
Banii vorbesc. Întreprinzătorii americani dirijați de la București de inegalabilul iluzionist David Muniz au reușit să cointereze atât elitele din politică și afaceri, cât și influensării atașați euroatlantismului. Cu alte cuvinte, din profitul scandalos de mare obținut prin afaceri dubioase cu instituțiile statului, Muniz a dirijat o parte din bani către partenerii români. Bineînțeles, prin interpuși: ONG-uri, granturi, contracte de publicitate ș.a.m.d.
Statul rămâne în continuare cea mai bună vacă de muls. Și asta pentru că furtul rămâne nepedepsit în prea multe cazuri. Iar păgubitul nu simte lovitura decât atunci când se ajunge pe buza falimentului.
Atât potlogarii de peste ocean, cât și ”ai noștri” conștientizează că jaful poate să meargă mai departe cât timp pagubele sunt acoperite fie prin împrumuturi împovărătoare, fie prin majorarea taxelor și a impozitelor. Ori prin ambele metode simultan. Cu impact direct asupra nivelului de trai al cetățenilor.
Politicienii globaliști aflați la cârma României cunosc în detaliu fenomenul. Ei știu că nu au de ales. Dacă merg pe ”varianta Dragnea” de negociere cu americanii, riscă pușcăria, demiterea, pierderea privilegiilor sau deteriorarea bruscă a situației economice la nivel național. În ultimul caz, protestele de stradă și procesele electorale îi aduc în situația de a pierde puterea.
Așadar, indivizi ca Ciucă, Ciolacu sau Lasconi, dacă ar avea cea mai mică intenție de a apăra ”interesul național”, ar trebui să facă totul pentru a limita pierderile. Spre exemplu, în loc să cedeze gratis un sistem Patriot de un miliard de dolari, să primească în loc măcar armament de 500 de milioane. Sau în loc să cumpere aiurea vaccinuri de 3 miliarde, să se mulțumească doar cu marfă de 200 de milioane.
Exemplele de jaf ordinar din bugetul de stat făcut la presiunea Ambasadei sunt numeroase. Autostrada Bechtel, afacerile cu sisteme Microsoft, contractele Big Pharma cu Ministerul Sănătății (în special cele legate de tratamentul cancerului), investiția păguboască cu minireactoare nucleare la Doicești sau achizițiile banditești de armament și gaze GNL ar fi doar cele mai vizibile din ultima perioadă.
Din nou: statutul nostru de țară mică aflată sub ocupație ne lasă prea puține grade de libertate.
Viitorul președinte și viitorul guvern (chiar dacă, printr-o minune, ar proveni din zona suveranistă) ar trebui să aibă un singur proiect major. Și anume limitarea daunelor enorme la nivel economic. Daune rezultate din parteneriatul strategic cu Statele Unite.
Orice alt ideal ar fi complet nerealist.
Autor: Adrian Onciu