Cascadorii râsului cu autoritățile de la Chișinău și Kiev, care s-au străduit să arate că atacul cu dronă asupra unei baze militare din Transnistria este ”opera rușilor”. Ministrul nostru de Externe, Luminița Odobescu, nici măcar nu a catadicsit să reacționeze, deși astfel de acțiuni ar putea avea consecințe dramatice asupra Republicii Moldova și implicit asupra României.
În primul rând, merită să subliniem că atacul a avut loc în duminica alegerilor prezidențiale din Rusia, când circa 200.000 de etnici ruși din Transnistria erau așteptați la urne. A fost o zi specială. Moscova s-a temut de orice incident care ar fi putut să arunce o pată asupra corectitudinii scrutinului (oricum contestat vehement de politicienii din occident). Așadar, niciun motiv palpabil pentru ca Putin să ordone un astfel de atac stupid.
Nici Chișinul nu avea vreun interes să agite spiritele în Transnistria. Dimpotrivă. Așa că singura variantă de luat în calcul rămâne Kievul. Atât Zelensky, cât și Biden studiază demult planurile Pentagonului de a deschide un nou front în Moldova. Și asta nu pentru un câștig imediat pe linia de conflict, ci în ideea extinderii războiului spre Vest, cu implicarea trupelor NATO.
Președintele Macron a pregătit deja terenul, opinia publică va fi mai puțin șocată la momentul oportun. Zelensky se află acum în corzi (și NATO odată cu el), iar singura soluție fiabilă de ieșire din impas rămâne apariția în prima linie a unor soldați din țările cu care Kievul a semnat acorduri bilaterale. Ca România, spre exemplu.
Sigur că marioneta Maia Sandu nu le poate explica propriilor cetățeni că din ”rațiuni superioare” mica republică ex-sovietică va trebui să devină teatru de război, la fel ca Ucraina. Dacă vă întrebați de ce încă nu avem un conflict în Transnistria, răspunsul e simplu: moldovenii nu sunt pregătiți. Ca și ucrainenii, au nevoie de o grămadă de armament și de soldați capabili măcar să arunce o grenadă.
O bună parte din convoaiele militare trimise de România spre front se opresc la Chișinău. Ca și ofițerii plecați să-i instruiască pe frații noștri de peste Prut. La rândul său, Emmanuel Macron direcționează spre Maia Sandu vagoane întregi de tunuri, tancuri, blindate, obuze și cam tot ce-ar avea nevoie un corp de armată. Fără mare tam-tam, Chișinăul iese rapid din zona de neutralitate și se înarmează până-n dinți pentru Planul ”B” al aliaților lui Zelensky. Iar Bucureștiul este complice, printr-o participare foarte activă.
Legat de incidentul de ieri, s-a stabilit că drona care a lovit un elicopter militar al forțelor armate ale Transnistriei a fost lansată de la doar 1 km distanță de granița cu Ucraina și de la 5 km de aerodromul de lângă Tiraspol unde era amplasat elicopterul respectiv. Autoritățile de la Chișinău au vorbit despre o provocare din partea Kremlinului, excluzând categoric implicarea Kievului, în baza unor informații trimise de oamenii lui Zelensky (gen ”Credeți-ne pe cuvânt, nu noi am făcut-o”).
Un reprezentant al Direcției Principale de Informații a Ucrainei a declarat că atacul cu drone asupra unei instalații militare din Transnistria a fost o ”provocare rusă”. Fix ca alte provocări binecunoscute: conducta NordStream, centrala nucleară de la Zaporojie sau barajul Nova Kakhovka.
Dacă dinspre Maia Sandu nu putem avea mari așteptări (în afară de călătoriile cu avionul la clasa Economic), autoritățile de la București ar trebui să reacționeze până nu devine prea târziu. Preconizata extindere a războiului în Republica Moldova ne vizează direct și în cel mai dramatic mod cu putință.
Atât Iohannis, cât și ministrul Odobescu se fac că plouă, ca și cum n-ar ști ce se pregătește la o aruncătură de băț de România. Este inadmisibil că cei doi au tăcut după atacul de ieri, din Transnistria. Și este de-a dreptul criminal că atât ei, cât și amărâtul de Deep State de la Cotroceni, ne târăsc din ce în ce mai adânc și mai evident într-un război care nu ne aparține.
Autor: Adrian Onciu