La prima strigare pare foarte la îndemână să credem că Vestul a înnebunit. Și că în cadrul adevăratelor centre de comandă, cele din spatele scenei, există doar idioți incapabili să cântărească daunele ireparabile provocate în urma propriilor decizii.
Nimic mai fals. În Vest au rămas în continuare oameni extrem de inteligenți, care urmăresc cu perseverență destructurarea suveranității statale și implicit restrângerea libertăților individuale. Cum bine știm, moralitatea și inteligența sunt lucruri complet diferite.
În primul rând să facem distincția clară între marionete (Biden, Harris) și cei care efectiv decid. În al doilea rând, când vorbim despre Statele Unite (dar valabil și pentru Europa) ar trebui să ne gândim că actuala administrație globalistă pune interesul transnațional mult deasupra interesului național. Migrația ilegală este cel mai bun argument.
Oare crede cineva că politicienii din Vest sunt chiar atât de retardați încât să nu perceapă că merg pe un drum greșit? Și că simplii cetățeni sunt din ce în ce mai nemulțumiți, mai exasperați, mai furioși? Și că imaginea unor țări ca SUA, Germania sau Franța a ajuns, din pricina liderilor lor, comparabilă cu imaginea unor state bananiere?
Avem de-a face cu un risc asumat. Altădată ”stele călăuzitoare”, statele amintite au devenit dintr-odată ținta batjocurii. Imaginea dezmățului, a haosului, a slăbiciunii, a prostiei în stare pură, a tâlhăriei la drumul mare, a lipsei de credință în Dumnezeu. Pe scurt, imaginea eșecului.
Puterea transnațională fix asta a urmărit. Cetățeanul ”global” trebuie să-și urască mai întâi rădăcinile pentru a se simți, în final, pe deplin responsabil față de Planeta Pământ – noua lui patrie. Și față de Guvernul Mondial atotputernic.
Aduși în pragul disperării, simplii cetățeni caută o creangă de care să se agațe. O mică speranță. Un loc mai luminos. Este în firea lucrurilor. Atât de nemernici au fost în ultimii ani liderii din vest, încât deloc suprinzător Vladimir Putin și Xi Jinping au căpătat acum imaginea unor adevărați eroi. Iar BRICS a devenit colacul de salvare de care se agață, cu disperare, nu doar statele asuprite de Occident, ci și milioane de cetățeni din Europa.
Puterea transnațională a simțit imediat fereastra de oportunitate – dacă nu cumva chiar a provocat-o prin războiul din Ucraina și comportamentul deplorabil al liderilor globaliști. Rebelii anti-americani în frunte cu Iran, Cuba și Venezuela (Coreea de Nord încă stă în expectativă) s-au așezat cu entuziasm la coadă pentru a accede în BRICS. Indisciplinații imposibil de convertit la liberalism prin ”metoda Soros” își vor uni destinele sub comanda Rusiei și a Chinei.
Noul mega-bloc politic și economic (”Băieții răi” în accepțiunea Vestului) va urma calea de dezvoltare a Uniunii Europene, cu bancă proprie, monedă și ulterior parlament. Simplii membri se vor simți tratați de la egal la egal, chiar dacă votul lor va fi la fel de nesemnificativ în cadrul BRICS ca votul României în sânul UE. În plus, vor avea o reală satisfacție să urmărească declinul Vestului și al Statelor Unite. Și să contribuie din plin la acest proces inevitabil.
Deja există o multitudine de propagandiști BRICS (Pepe Escobar, Larry Johnson, printre ei) și publicații de nișă care sprijină puternic curentul alternativ sataniștilor din Vest.
Am o veste proastă pentru cei care prevăd falimentul occidentului – de parcă noi am trăi în China.
Puterea transnațională susține din plin coagularea BRICS și slăbirea controlată a dolarului. Puterea transnațională se amuză de furia mulțimii îndreptată, eronat, spre marionete ca Biden, Ursula, Scholz sau Macron. Puterea transnațională aplaudă în culise sentimentul de simpatie față de Putin și Xi, care se transferă automat spre rebelii anti-americani aflați la coadă la poarta sediului BRICS.
Sunt două fețe ale aceleiași monede, aflate momentan în conflict. Putem simpatiza în continuare cu una dintre ele, dar asta nu va schimba cu nimic deznodământul spre care ne îndreptăm.
Autor: Adrian Onciu