Maia Sandu a câștigat, din nou, cu voturile moldovenilor din diaspora. Majoritatea celor rămași acasă l-ar fi vrut președinte pe Stoianoglu, însă asta contează mult prea puțin. Țara va putea fi guvernată în continuare de la Washington, Bruxelles și București, în ciuda unui pregnant sentiment anti-european în rândul fraților noștri de peste Prut.
Diversiunea pro-europeni versus pro-ruși a funcționat perfect. Opțiunea pro-moldoveni a fost inexistentă pe buletinul de vot. Așa că Moldova va fi la capătul de est al unui imperiu aflat în plin război cu Moscova. La semnalul Casei Albe, ultimii veniți la masa bogaților vor fi primii intrați în tranșee.
S-a dus o luptă dură, fără menajamente, dovadă vie a interesului enorm al Imperiului în a-și păstra pârghiile puterii la doi pași de frontul ruso-ucrainean. Faptul că Ursula von der Leyen s-a deplasat la Chișinău înainte de alegeri pentru a promite 1,8 miliarde de euro vorbește de la sine despre importanța poziției geostrategice a Moldovei în contextul războiului. Acțiunile în forță ale serviciilor de securitate de la Chișinău, suprimarea unor site-uri de ”propagandă rusă” și victimizarea Maiei Sandu au făcut parte din arsenalul de nimicire a dușmanului de la Moscova.
Puțină lume auzise de Moldova până anul trecut. Războiul Statelor Unite cu Rusia prin intermediul Ucrainei a pus Chișinăul pe harta strategilor de la Pentagon și a ridicat-o pe Maia Sandu la statutul de eroină a luptei occidentului civilizat cu criminalul Putin. Însuși președintele Joe Biden a ținut să o pomenească admirativ, într-un discurs din Polonia în care a reiterat sprijinul american pentru Zelensky ”atât timp cât va fi necesar”.
Pavlo Klimkin, fost ministru ucrainean de Externe, nu s-a jenat să-i amenințe fățiș pe moldoveni înainte de alegeri. Aveți grijă cu cine votați, dacă vreți să fie liniște în țară. Doar sprijinul pe care Maia Sandu l-a avut la Washington, Bruxelles și București ar fi făcut ca ucrainenii să renunțe la planul de a ”elibera” Transnistria. Și de a extinde războiul spre Vest, cu probabila implicare directă a României. Avându-l pe Stoianoglu președinte, Moldova ar fi ajuns rapid câmp de luptă, după cum ne avertizează prietenii noștri din Ucraina.
Problema rămâne, însă, pe tapet. Dacă Trump va reveni la Casa Albă este de așteptat ca deciziile strategice cu privire la modalitățile de continuare a războiului să fie luate mai degrabă la Londra, Bruxelles, Paris și Berlin. Globaliștii din Europa și din SUA vor face abstracție de administrația Trump, ca și în mandatul 2017-2021. Iar lui Trump puțin îi pasă de înțelegerile lui Alex Soros cu Maia Sandu și de promisiunile filantropului că Moldova va rămâne în afara zonei de război. Odată ce noul președinte al SUA își va lua mâna de pe Ucraina, Zelensky va considera că are libertatea de a acționa în Moldova după bunul plac (și după propriile interese).
Puterea de la Chișinău, confirmată după alegerile de ieri, rămâne un atu important la dispoziția forțelor NATO. Când va veni Ziua Z, Maia Sandu va face diferența. Va putea spune că are suficientă legitimitate (conferită prin vot) pentru a ordona forțelor armate și întregului popor să se apere împotriva invadatorilor ruși. În ce condiții vor năvăli rușii în Moldova ne-ar putea explica însuși Zelensky – desigur, dacă ar avea dezlegare de la Joe Biden să dea publicității detalii ale ”Operațiunii Transnistria”.
Va fi interesant de văzut cum îi va mobiliza Maia Sandu împotriva lui Putin pe cei peste 50 la sută de moldoveni pro-ruși rămași în țară.
Până atunci, alegerile din SUA bat la ușă. Kremlinul nu-și pune mari speranțe în Trump, însă pentru globaliștii de pretudindeni (inclusiv cei din mass-media de la București trimiși să relateze ”echidistant” evenimentul) contează enorm ca Harris să câștige. Pentru că în următorii patru ani doar Harris va distribui în toată lumea mii de miliarde de dolari în interesul filantropilor de la Davos și mai puțin (spre deloc) în interesul americanilor de rând.
Autor: Adrian Onciu