Pariul lui Trump pe un colaps rapid al regimului de la Teheran, în 4-5 săptămâni, ignoră loialitatea multor ofițeri iranieni și faptul că un dezastru economic nu poate fi provocat mai devreme de 3-6 luni. Chiar cu hiperinflație și raționalizarea alimentelor, probabil că iranienii ar strânge din dinți și ar ezita să se revolte împotriva actualei puteri. Dimpotrivă, unii analiști spun că populația s-ar solidariza cu conducerea țării în tentativa de a riposta cu tărie la bombardamentele americano-israeliene.
Nu există o soluție relativ simplă, ca în Siria sau Venezuela. De altfel, Trump a avertizat că vor mai fi victime în rândul armatei americane.
Fâșia Gaza are 365 kilometri pătrați. Teheranul are 730 kilometri pătrați (sau 1.300 cu tot cu zona metropolitană) și o populație de aproape 10 milioane locuitori. Chiar dacă, prin absurd, bombardamentele americane ar transforma Teheranul în ruine, după ”modelul” Fâșiei Gaza, cu milioane de morți, probabil că tot nu ar surveni o capitulare din partea iranienilor. Iar folosirea armamentului nuclear ar fi începutul sfârșitului.
Singura modalitate practică prin care Iranul ar putea fi pus în dificultate ar fi implicarea unor țări arabe ostile, în calitate de proxy. Bombardamentele Iranului asupra unor baze militare din statele vecine (inclusiv lovirea zonelor civile) creează premisele pentru un astfel de scenariu. Războaiele cu mercenari au devenit specialitatea Pentagonului, iar Zelensky ar putea să ne explice cel mai bine. Așa că o confruntare între Iran și Arabia Saudită (sau Emiratele Arabe) nu este exclusă. Și ar putea fi forțată prin evenimente de tip ”false-flag” puse în scenă de Mossad și CIA.
Să ne amintim că regimul Assad a căzut abia după ce niște grupări teroriste siriene (sprijinite de SUA) au demarat războiul cu puterea de la Damasc. În Iran nu există opoziție capabilă să lupte cu arma în mână, însă unii vecini abia așteaptă să intervină. Nu le trebuie decât un motiv bun. De altfel, prințul saudit Mohamed bin Salman (MBS) a avertizat deja că ”nu va mai tolera” atacuri ale Iranului asupra țării sale, chiar dacă țintele sunt baze americane.
În apeluri telefonice cu liderii din Emiratele Arabe Unite, Bahrain, Kuwait, Qatar și Iordania, MBS a afirmat solidaritatea totală a Arabiei Saudite și disponibilitatea de a mobiliza toate resursele pentru a ajuta aceste țări să răspundă atacurilor ”brutale” iraniene, care subminează securitatea și stabilitatea regiunii. O coaliție a statelor arabe pro-americane împotriva Iranului ar fi ”cartea câștigătoare” a lui Trump. Ar asigura un război inclusiv ”la sol”, cu suportul aerian al Pentagonului, fără expunerea directă a trupelor americane. Și cu perspectiva ca în decurs de câteva luni regimul de la Teheran să fie înlocuit cu unul pro-occidental. Desigur, am avea și o baie de sânge.
Altfel, China se va ține în continuare departe de orice implicare directă. Nu la fel va proceda Rusia, care are posibilitatea de a livra armament și muniție Teheranului prin Marea Caspică și Armenia, pe măsură ce NATO continuă să facă fix același lucru prin România și Polonia, către Ucraina.
La nivel economic, marii câștigători ai conflictului din Orientul Mijlociu sunt producătorii care nu depind de ruta de transport prin Strâmtoarea Ormuz (Rusia, SUA, Arabia Saudită cu conducte alternative, Guyana) și companiile lor petroliere. De cealaltă parte, marii păgubiți vor fi importatorii de petrol China, India, Europa, Japonia și Coreea de Sud.
Cât despre mișcarea MAGA, ce fel de patrioți mai sunt americanii dornici să bombardeze non-stop Fâșia Gaza și Iranul, să-l răpească pe Maduro, să-i înfometeze pe cubanezi și să treacă apoi la nivelul superior, Rusia și China? Sună a imperialism get-beget! Sună mult mai rău decât ceea ce făceau globaliștii prin revoluțiile lor colorate.
Pare că Viktor Orban va rămâne singura luminiță de la capătul tunelului, dacă va trece cu bine de alegerile din aprilie.
Autor: Adrian Onciu