Adrian Onciu: PE BUZA PRĂPASTIEI

1. Presiunile ruso-americano-chineze asupra Iranului au eșuat. Asasinarea liderului Hamas la Teheran a fost un act clar de agresiune, care cerea o lovitură de răspuns pe măsură. Statele Unite și Israel au promis încetarea focului în Gaza în schimbul unei ”limitări” a răspunsului iranian (după modelul atacului precedent, cu sute de drone trimise telefonat).

2. În loc de încetarea focului, regimul Netanyahu a făcut încă un pas spre confruntarea directă. Încă o escaladare. După operațiunea cu explozibilii detonați în pagere, a urmat asasinarea în Beirut a unor lideri Hezbollah în frunte cu Hassan Nasrallah și generalul iranian Abbas Nilforoushan. Invazia ”limitată” a Libanului a pus capac.

3. Teheranul a realizat că discuțiile legate de încetarea focului în Gaza au fost doar un mijloc de a abate atenția de la adevăratele planuri ale Tel Aviv-ului. Așa că a atacat Israelul, în premieră, cu câteva zeci/sute de rachete supersonice Fattah (viteză de zbor mach-5). Potrivit armatei iraniene, au fost vizate obiective militare: sediul Mossad de lângă Tel Aviv, baza aeriană Nevatim și baza aeriană Hatzerim, radarele strategice și hangarele care adăposteau tancuri. Din filmulețele de pe internet reiese că o serie bună de rachete și-au atins clar țintele (în ciuda informațiilor false lansate de propaganda occidentală). Nu s-au înregistrat victime civile, deși, în mod evident, Teheranul ar fi putut lovi și zonele dens populate din marile orașe.

4. Președintele iranian Masoud Pezeshkian a scris pe contul său X: ”În baza drepturilor legitime și în scopul păcii și securității pentru Iran și regiune, a fost dat un răspuns decisiv la agresiunea regimului sionist. Această acțiune a fost în apărarea intereselor și cetățenilor Iranului. Netanyahu ar trebui să știe că Iranul nu este un belicos, ci stă ferm împotriva oricărei amenințări. Aceasta este doar o parte a puterii noastre. Nu vă confruntați cu Iranul.” Generalul Mohammad-Hossein Bagheri, șeful Statului Major al Forțelor Armate ale Iranului, a subliniat că ar fi putut lovi infrastructura economică a regimului israelian, ”dar a fost suficient să atace pozițiile militare”. Circa 90% dintre obiective ar fi fost atinse, potrivit Iran Press.

5. Într-o analiză a ziarului The Telegrah, intitulată ”Cum este posibil ca Iranul să fi penetrat cele mai bune sisteme de apărare aeriană din lume”, jurnaliștii britanici se întreabă care ar fi rezultatul unui atac mult mai amplu asupra Israelului. La atacul precedent al Iranului, din luna aprilie, Israelul și aliații au folosit muniție de 1,5 miliarde dolari. Dar nu doar costul ar fi o problemă, ci în mod special numărul insuficient de rachete interceptoare (occidentul a trimis o cantitate considerabilă pe frontul din Ucraina). O ploaie de alte câteva sute de rachete Fattah ar fi copleșit, cel mai probabil, sistemul de apărare israelian.

6. Din discursul premierului Netanyahu reiese că Israelul ar fi pregătit să răstoarne, cu forța, ”regimul terorist” de la Teheran. Problema e că între Israel și Iran sunt circa 1.700 de kilometri în linie dreaptă și două state (Iordania și Irak). Așa că o confruntare directă între armatele celor două țări poate fi închipuită doar printr-un schimb intensiv de rachete, drone și bombe ghidate, lansate din avioane. Sau prin implicarea, puțin probabilă, a trupelor americane dislocate în zonă, în Siria, Kuweit, Turcia și Irak.

7. Sprijiniți de americani, britanici și, eventual, alți aliați din NATO, israelienii promit să le dea o replică foarte dură iranienilor. Asasinarea unor lideri politici de la Teheran ar ajuta prea puțin. Se pune întrebarea dacă atacul următor va reuși să neutralizeze și o bună parte din siturile de lansare a rachetelor supersonice, pe lângă cele peste 20 de uzine incluse în programul nuclear al Iranului (adevăratul obiectiv al Tel Aviv-ului).

8. Ar putea Iranul să manifeste ulterior reținere, dat fiind că Netanyahu are la îndemână și o serie de focoase nucleare? Există și ”cărți” de joc surpriză ale Teheranului, de care nici măcar Mossad nu are știință? Cum vor reacționa Rusia și China, în afară de a îndemna la dialog?

9. Israelul pare decis să bifeze principalul obiectiv – distrugerea facilităților nucleare ale Iranului. Fără discuție, regimul Netanyahu a calculat că presupusele daune majore care vin la pachet cu un astfel de atac foarte amplu (și dureros pentru Iran) vor fi oricum mai mici decât cele rezultate din șantajul Teheranului, odată ce va intra în posesia primei arme de distrugere în masă. Pentru Tel Aviv pare că s-a ajuns în punctul ”Totul sau nimic”.

10. Dacă Iranul și aliații din zonă vor intra în război cu toate capacitățile, la fel se va întâmpla și de partea cealaltă. Statele Unite, Marea Britanie, Europa și Canada vor fi acolo, ”la datorie”. Rusia și China vor privi neputincioase, cel mai probabil. Distrugerile vor fi imense, iar utilizarea unor bombe nucleare tactice nu este exclusă. Economia lumii se va clătina puternic, cu implicații uriașe în viețile simplilor cetățeni.