Marele semn de întrebare pentru globaliștii războinici de pe axa Londra-Washington este în ce măsură vor putea sprijini Ucraina în 2024, anul alegerilor prezidențiale din SUA.
Chiar dacă ajutorul de peste 61 de miliarde de dolari propus de Joe Biden a fost deocamdată blocat de republicanii din Congres, negocierile rămân pe masă. Casa Albă probabil va accepta un compromis față de solicitările opoziției cu privire la securizarea graniței cu Mexicul. Mai ales că în joc sunt și câteva miliarde bune destinate Israelului.
Așadar, până la finele anului viitor regimul Zelensky va primi oxigen cât să poată rămâne conectat la aparatele de menținere în viață. Discuțiile cu Viktor Orban sunt în toi, iar rezultate se văd: Comisia Europeană a eliberat prima tranșă de 920 milioane de euro din PNRR-ul destinat Ungariei (și blocat până acum, sub pretextul încălcării statului de drept). În contrapartidă, Budapesta va renunța la veto în privința celor 50 de miliarde de euro din bugetul UE – bani promiși lui Zelensky până în 2027. Rămâne de văzut dacă deblocarea fondurilor din PNRR-ul Ungariei reprezintă o ofertă suficient de atractivă pentru ca Orban să fie de acord și cu începerea negocierilor de aderare a Ucrainei.
Până în decembrie 2024 regimul de la Kiev va fi susținut cât să provoace în continuare daune Rusiei (în principal, victime), cu costuri suportabile din partea aliaților NATO. Însă eventuala revenire a lui Donald Trump la Casa Albă ar schimba substanțial starea de fapt. Ar lăsa efortul de război exclusiv pe umerii Uniunii Europene, ai Canadei, Japoniei și Marii Britanii.
Apropo de britanici, Londra pare cea mai implicată capitală vest-europeană în conflictul cu Rusia. În ultimii ani, Regatul Unit a încheiat pacte de apărare separate nu doar cu Ucraina, ci și cu Polonia, Franța și Suedia. Unii analiști ruși consideră escaladarea ostilităților de dinaintea de izbucnirea războiului ar fi putut fi planificată de Londra. În octombrie 2021, Zelensky s-a întâlnit cu șeful MI6, iar imediat după discuții ucrainenii au intensificat brusc bombardamentele asupra regiunii Donbass.
În aceeași linie foarte dură a Londrei în raport cu Moscova, merită amintită deplasarea lui Boris Johnson la Kiev, în 2022, în scopul pulverizării negocierilor ruso-ucrainene. Mai recent, prima vizită în străinătate a noului ministru britanic de externe, David Cameron, a fost la Kiev. Apoi Cameron a zburat la Washington, unde a avut discuții cu Blinken și congresmeni din ambele partide, cu scopul de a convinge SUA să continue să ajute Ucraina. ”Securitatea europeană este securitatea Americii”, a declarat Cameron înainte de a se îmbarca spre Washington.
Marea Britanie conștientizează că sarcina sprijinirii Kievului nu poate fi dusă mai departe doar de către europeni. Care oricum au pătimit cel mai mult de pe urma războiului. O posibilă explicație a atitudinii Londrei ar putea fi interesele punctuale ale dinastiei Rothschild, o familie de bancheri globaliști super-bogați și super-influenți în mediul politic (și nu doar pe Downing Street).
În paralel cu eforturile de menținere a Ucrainei în prima linie a luptei cu Rusia, globaliștii calculează posibilele daune ale revenirii ”dictatorului” Trump. Ei presupun că America își va schimba permanent traiectoria; că SUA se va retrage din NATO și OMS; că Putin și Xi vor avea undă verde să-și facă de cap; că Ucraina va fi abandonată; că America nu va mai garanta securitatea aliaților; că Washington-ul va abandona planul de taxare e poluatorilor cu dioxid de carbon; că va renunța la ”ordinea internațională bazată pe reguli”; că va impune o taxă vamală de 10% tuturor importurilor; că va permite altor state să dețină arme nucleare. Pe scurt, un adevărat dezastru.
În concluzie, Occidentul trebuie să treacă la fapte pentru a atenua riscul revenirii lui Trump. Prin orice mijloace. Cum anume, rămâne de văzut.
Autor: Adrian Onciu