După o lungă perioadă în care trolii și războinicii euroatlantiști și-au pierdut puternic din entuziasm pe fondul evoluției de pe front, incursiunea trupelor lui Zelensky la zeci de kilometri în interiorul granițelor Rusiei a readus speranța în tabăra NATO.
Analiștii occidentali s-au străduit în zadar să vadă scopul din spatele noii strategii ucrainene. Mii de soldați însoțiți de blindate și tancuri au trecut lejer granița în regiunea Kursk, au reușit să ocupe câteva localități și să ia prizonieri din rândul recruților ruși ținuți până acum departe de linia frontului. În același timp, trupele lui Zelensky au ocupat o stație de pompare a gazelor prin conducta Drujba (gest aparent inutil, din moment ce tranzitul se desfășoară pe sute de kilometri din teritoriul ucrainean).
Președintele Putin a numit incursiunea ”o provocare la scară largă”, iar autoritățile locale din Kursk au declarat stare de urgență.
De cealaltă parte, nici măcar Zelensky nu a oferit o explicație credibilă pentru strategia armatei sale în interiorul granițelor rusești: ”Rusia a adus războiul pe pământul nostru şi trebuie să simtă ce a făcut. Este important să continuăm distrugerea inamicului nostru. Și cu cât se exercită mai multă presiune asupra Rusiei, cu atât pacea va fi mai aproape”.
Kievul dă de înțeles că acțiunile militare din regiunea rusă Kursk fac parte mai degrabă din războiul psihologic. ”Rușii trebuie să simtă” ce-au făcut. Sunt vizați recruții și civilii din zonele de graniță, în mod special. Ei ar trebui să se teamă, să fie panicați și, eventual, să-și părăsească locuințele în grabă.
Altfel, analiștii militari ai NATO sunt de acord că trupele lui Zelensky vor trebui să se retragă la un moment dat. Nu pot controla sute de kilometri pătrați din interiorul Rusiei și nici nu au capacitatea de a pătrunde mult mai adânc, fără suficienți soldați, fără sprijin aerian și logistic.
Atacul în interiorul Rusiei vine la puțin timp după ce Ursula von der Leyen a virat încă 4,2 miliarde de euro pentru susținerea efortului de război al Ucrainei. În paralel, rușii câștigă zilnic teren pe linia frontului, iar europenii sunt din ce în ce mai puțin dispuși să sprijine interesele geopolitice americane. Așa că ”Operațiunea Kursk” pare a fi o încercare disperată a Kievului de a lansa un semnal internațional către donatori (cunoscuți drept ”papagalii Casei Albe”) că Ucraina este încă în luptă. Iar fiecare nou dolar investit pe front va aduce victoria mai aproape.
Partea proastă din ”Operațiunea Kursk”, coordonată în mod evident de Pentagon, este că Statele Unite au depășit încă o linie roșie. Una foarte groasă. S-a trecut de la apărarea teritoriilor ucrainene cu sprijin occidental (inclusiv prin lovituri de rachetă în Rusia) la atacuri frontale asupra teritoriului rusesc. Cu același suport occidental.
Ca de obicei în momente delicate, Europa a ieșit în față, în locul SUA, pentru a oferi explicații. ”Ucraina duce un război defensiv îndreptățit, bazat pe dreptul internațional. Ucraina are dreptul să se apere. Iar acest drept de a se apăra include și lovirea inamicului pe teritoriul său”, a declarat Peter Stano, purtător de cuvânt al Comisiei Europene. Oficialii de la Washington s-au făcut că plouă, bineînțeles: ”Casa Albă va lua legătura cu militarii ucraineni pentru a afla mai multe despre obiectivele lor” (Karine Jean-Pierre, secretar de presă). Mori de râs, nu alta.
Ucrainenii pun în practică indicațiile Pentagonului cu o seninătate demnă de invidiat. Deputatul Oleksiy Goncharenko: ”Totul decurge conform planului. Pentru prima dată de la cel de-al Doilea Război Mondial, o armată străină desfășoară o operațiune cu arme combinate pe teritoriul Rusiei și preia controlul asupra așezărilor”.
Rămâne de văzut cum va răspunde Moscova noilor ”tactici” NATO, în condițiile în care ucrainenii se vor retrage din Kursk și vor ataca în alte zone vulnerabile, de-a lungul frontierei de aproape 2.000 de kilometri.
Autor: Adrian Onciu