Departamentul de Stat al SUA spune că Mexicul, China și Columbia sunt, în această ordine, principalele trei țări care produc sau tranzitează droguri către SUA. Și totuși Statele Unite au deplasat o întreagă armată aproape de coastele Venezuelei sub pretextul că președintele Maduro ar fi inamicul nr. 1, responsabil de moartea a milioane de americani.
Fără legătură cu drogurile, ci cu ”persecuția creștinilor”, Donald Trump a amenințat recent că ar putea trimite trupe sau lansa atacuri aeriene și în Nigeria. În replică, un purtător de cuvânt al preşedintelui nigerian a declarat că afirmaţiile lui Trump se bazează pe rapoarte vechi de mai bine de un deceniu, când gruparea jihadistă Boko Haram a încercat să impună brutal legea islamică Sharia. De altfel, apropo de persecuții, Nigeria ocupă abia locul 8 într-un Top 10 global întocmit de Comisia SUA pentru Libertatea Religioasă Internațională (USCIRF).
Culmea, ”pacifistul” Trump nu a negat că și-ar fi dorit premiul Nobel pentru pace după dezastrul din Gaza, alimentarea războiului din Ucraina și intențiile transparente legate de invadarea Venezuelei, respectiv a Nigeriei. Dacă ar fi să luăm drept valabile argumentele cu traficul de droguri și persecuția creștinilor, atunci Departamentul de Război de la Washington ar trebui să ia cu asalt și/sau să bombardeze măcar jumătate dintre țările de pe glob. Sub diverse pretexte, la fel de convingătoare.
În realitate, se observă cu ușurință că Venezuela și Nigeria sunt doi dintre cei mai mari producători și exportatori de petrol la nivel mondial. Iar Statele Unite tocmai se străduie să elimine Rusia din cât mai multe afaceri cu energie, printre altele și prin sancționarea firmelor Rosneft și LukOil.
Președintele Maduro exportă prin compania de stat PDVSA cea mai mare parte din producția internă de petrol (cu China principal cumpărător, cu peste 50 de procente), în vreme ce americanii de la Chevron, respectiv rușii de la Rosneft, sunt un soi de ”parteneri strategici”. În mod special ultimii, după ce președintele Putin a ratificat, în urmă cu două zile, Tratatul Strategic de Cooperare cu Venezuela.
Ca urmare a strânsei legături dintre Moscova și Caracas, rușii le-au trimis recent prietenilor din America Latină un avion cargo încărcat cel mai probabil cu sisteme de apărare aeriană, rachete, piese pentru avioane și echipamente militare, pe fondul poziționării trupelor americane de-a lungul coastelor Venezuelei. Se vorbește și despre implicarea unor mercenari din trupele Wagner în protejarea președintelui Maduro. În paralel, Ministerul de Externe de la Moscova a criticat dur reacția disproporționată (și ilegală, potrivit Cartei ONU) a armatei SUA în raport cu traficanții de droguri din Venezuela.
Pe de altă parte, China, direct interesată și ea în supraviețuirea regimului Maduro, a reacționat la nivel diplomatic, fără a contribui cu sprijinul militar solicitat de guvernul de la Caracas. Iranul, în schimb, pare să fi livrat deja radare avansate, drone Shahed și suport logistic, pe lângă circa 1.500 de militari specializați în mânuirea tehnicii iraniene.
O invazie a armatei americane în Venezuela este foarte puțin probabilă, în vreme ce bombardamentele susținute și chiar trimiterea unor trupe de comando (cu misiunea de a-l lichida pe Maduro) rămân variante cu mici șanse de răsturnare a actualului regim. Doar o eventuală rebeliune, un puci al generalilor disidenți, ar putea să-l ajute pe Trump să-și atingă obiectivul.
În Nigeria, în afară de compania controlată de stat, petrolul este exportat de britanicii de la Shell, în combinație cu americanii de la Chevron și Exxon. În calitate de membru OPEC, Nigeria produce zilnic peste 1.3 milioane barili (circa 5 procente din totalul OPEC). Trump e ofticat mai puțin spre deloc din pricina ”persecuției creștinilor” (râzi de mori, lol!), cât din cauză că Nigeria ar putea produce mult mai mult petrol, până la 2.5 milioane de barili pe zi, dacă guvernul nigerian ar stopa furturile din conducte în zona Deltei Nigerului. Sunt furturi estimate de 300-400 mii barili zilnic și protejate la nivel înalt, de politicienii corupți pe care șeful de la Casa Albă încearcă să-i sperie cu invazia.
De remarcat că o creștere a producției atât în Venezuela, cât și în Nigeria, ar conduce, teoretic, la scăderea prețului petrolului – un obiectiv urmărit de Trump în vederea lovirii ”mașinăriei de război” a Rusiei. Desigur, calculul ar fi valabil dacă partenerii Statelor Unite din Orientul Mijlociu, respectiv Arabia Saudită, Kuweit, Emiratele Arabe și Irak (într-o oarecare măsură) ar fi de acord să nu micșoreze producția. De remarcat că deja aproape 20 la sută din cantitatea de petrol comercializată la nivel global se vinde în alte monezi decât în dolari.
Din moment ce Trump reacționează atât de dur împotriva traficanților de droguri din Venezuela și a persecutorilor de creștini din Nigeria, poate ar fi momentul să-i atragem atenția că ar trebui să fie cel puțin la fel de intransigent cu autorii loviturii de stat din România. Mai ales că s-au remarcat și în pandemie, când au închis bisericile și i-au persecutat pe creștini.
Autor: Adrian Onciu