În anul de grație 2021, cu producții agricole record, Ucraina a reprezentat doar 8% din exporturile globale de cereale, estimate la 159 miliarde dolari. Administrația de la Kiev a încasat în acel an 13 miliarde de dolari din producția de grâu, orz, porumb și așa mai departe.
Prin comparație, Statele Unite au exportat cereale în valoare de 31 de miliarde dolari. Din Top 5 nu au lipsit Argentina (12,9 miliarde), India (12,8 miliarde) și Rusia (10,8 miliarde).
E foarte greu de crezut că ”sufletistul” Zelensky a vândut cerealele exclusiv în țările sărace din Africa, la preț de dumping, printr-un gest creștinesc menit să-i spele păcatele în viața de apoi. Cel mai probabil le-a valorificat în occident, în Egipt, în Japonia sau în China. Așadar, chiar dacă am presupune că rușii ar fi tăiat complet exporturile Kievului (ceea ce nu s-a întâmplat nici pe departe!), lipsa celor 8 procente din tortul global ar fi cauzat cel mult o majorare de preț. Nicidecum o criză majoră, care să fi înfometat populații întregi din țările sărace.
Cerealele reprezintă al 25-lea cel mai comercializat produs din lume. Vorbim despre o marfă ca oricare alta: fructe, legume, petrol, gaze, energie electrică, mașini de spălat, televizoare. Este unul dintre produsele care nu pot fi stocate decât în anumite condiții, pentru un timp limitat.
Dacă în 2021 regimul Zelensky a înregistrat un PIB de 200 miliarde dolari, în 2022 s-au strâns la buget cu 30% mai puțini bani, în urma izbucnirii războiului. Per total, exporturile au scăzut spectaculos, cu 35%. Recolta de cereale s-a prăbușit de la 86 milioane de tone în 2021, la doar 53 de milioane în 2022. De asemenea, producția de oțel, parte strategică a economiei, a devenit aproape inexistentă, scăderea fiind de 71%. Oțelării importante au fost distruse sau ocupate. Iată de ce regimul Zelensky a făcut nenumărate încercări de a reintra în posesia centralei nucleare de la Zaporojie – cea mai mare din Europa. Exportul de energie electrică ar fi adus bani buni la buget.
Cu economia pusă pe butuci, Ucraina se află acum în imposibilitatea de a duce un război pe termen lung. Costurile sunt mult prea mari, chiar și cu sprijinul celor 50 de state războinice, aflate sub comanda Casei Albe. Pe lângă pensii și salarii, armament și muniții, pe lângă costurile de zi cu zi, regimul Zelensky are o limită până la care se poate îndatora. Iar occidentul colectiv are, la rându-i, o limită de suportabilitate a ajutorului oferit ”atât timp cât va fi necesar”. Recesiunile din Germania și Olanda se repercutează în întreaga Europă. Oficiul Eurostat tocmai a anunțat un număr record de falimente în sânul IMM-urilor (pe care, în paranteză fie spus, guvernul Ciolacu s-a gândit să le supraimpoziteze).
În contextul de mai sus, fiecare dolar contează. Fiecare kilogram de cereale exportat din Ucraina, grație eforturilor concertate ale guvernelor din Polonia, Moldova și România, la cererea expresă a Statelor Unite. Politicienii-marionetă de la Bruxelles folosesc – a câta oară?, aceeași retorică falsă, pentru a justifica heirupismul european în materie de sprijinire a războiului cu Rusia. Iată, spre exemplu, declarația lui Josep Borrell: ”Rusia provoacă o criză alimentară globală prin retragerea acordului privind cerealele”. Corect ar fi fost ”Rusia provoacă falimentul Ucrainei și al Europei”, însă cine mai are curajul să spună adevărul la Bruxelles?
”Insecuritatea alimentară globală” invocată de Ursula von der Leyen – sau, pe scurt, spectrul foametei – este același soi de bau-bau folosit în pandemie pentru a ridica până la cer profitul inegalabilului potlogar Albert Bourla. Doar că acum amicii sunt alții: Biden și Zelensky.
Autor: Adrian Onciu