De astăzi timp de trei zile are loc în Rusia summit-ul BRICS, așteptat cu mare interes de statele saturate de dominația politică, militară și economică a SUA asupra unei bune părți a globului.
Grupul rebelilor, care reprezintă acum 45% din populația lumii și 35% din economia mondială, orbitează în jurului cuplului Rusia-China. Cele două super-puteri nucleare promit să construiască o platformă alternativă pentru plăți internaționale, imună la sancțiunile occidentale. În plus, Moscova și Beijingul au demarat deja parteneriate bilaterale de securitate cu unele state din BRICS (vezi Iranul, spre exemplu). Ținta pe termen lung ar fi scăderea ponderii dolarului în comerțul mondial, mult mai jos de nivelul de circa 70 la sută din ultimele trei decenii.
Cel puțin 20 de state s-au arătat dispuse să se alăture BRICS odată cu summit-ul desfășurat zilele astea la Kazan, iar alte 20 ar fi interesate să colaboreze strâns cu organizația, într-o formă sau alta. Vladimir Putin: ”BRICS este o asociație de state care lucrează împreună pe baza unor valori comune, a unei viziuni comune asupra dezvoltării și, cel mai important, a principiului luării în considerare a intereselor celorlalți”.
Acronimul BRIC a fost inventat în 2001 de economistul-șef al Goldman Sachs de atunci, Jim O’Neill, într-o lucrare de cercetare care sublinia potențialul masiv de creștere al Braziliei, Rusiei, Indiei și Chinei în secolul XXI. Se estimează că ponderea BRICS în PIB-ul mondial va ajunge la 37% până la sfârșitul deceniului, în timp ce ponderea Grupului celor șapte mari economii occidentale va scădea la aproximativ 28%, de la 30% în 2024, potrivit datelor Fondului Monetar Internațional.
Pentru a înțelege mai bine rolul acestei organizații de ”rebeli” trebuie să facem o distincție clară între interesele Statelor Unite ale Americii și interesele supranaționale. Globaliștii aflați acum la frâiele Casei Albe, gen George Soros și Bill Gates, consideră prioritare interesele suprastatale, atunci când ele intră în coliziune cu cele naționale.
Cei care trag sforile pentru un Guvern Mondial privesc în perspectiva următoarelor decenii. Așa cum însuși Soros a punctat, dolarul își va pierde din pondere în mod controlat, cu scopul de a le face loc dictatorilor și autocraților nemulțumiți de hegemonie, grupați în jurul Rusiei și a Chinei. Dacă BRICS ar fi fost considerat de către globaliștii din rețeaua de putere supranațională o amenințare REALĂ, și nu parte a jocului, atunci Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Egiptul și chiar India nu ar fi ajuns, astăzi, la summit-ul din Rusia. Puternicele legături politice, economice și de securitate ale acestor țări cu Occidentul le-ar transforma în victime ușoare, în caz de necesitate.
Diviziunile abundă în sânul BRICS (vezi China versus India sau statele arabe versus Iran), fiind infinit mai greu de adus la același numitor în comparație cu divergențele din cadrul Uniunii Europene. Iar cu cât organizația se va mări, cu atât problemele structurale vor deveni mai greu de depășit. Iată doar câteva dintre statele care au potențial de a adera la BRICS în următorii ani: Coreea de Nord, Venezuela, Cuba, Siria, Belarus, Nicaragua, Zimbabwe, Bolivia, Myanmar, Eritreea, Yemen, Sudan, Liban, Vietnam, Laos, Serbia, Turcia, Angola.
În perspectivă, cam toate cele 193 de state membre ONU vor trebui să aleagă între cele două mari blocuri: G7 sau BRICS. Băieții buni vs. Băieții răi. Chiar și cei mai îndârjiți dintre dictatori vor realiza că neutralitatea absolută îi va duce la faliment mult mai rapid decât actualele sancțiuni americane. Adică vom ajunge la tabloul ideal înainte de formarea Guvernului Mondial prin contopirea organizațiilor rivale.
Pozițiile viitoare ale BRICS față de OMS și ONU, față de supravegherea digitală și față de potlogăria cu Apocalipsa Climatică ne vor arăta, fără tăgadă, în ce măsură rebelii anti-occidentali se supun aceleiași mega-puteri supranaționale, dirijată de filantropii fără niciun Dumnezeu.
Autor: Adrian Onciu