Amintesc că suntem în război cu Rusia. Nu un război clasic, ci unul hibrid, cum le place să spună analiștilor din zona euroatlantică, de fiecare dată când au ocazia.
Probabil că pe timp de pace Iohannis ar fi găsit explicații mai bune. Mai credibile. Acum, însă, minte de stinge. Minte cum respiră, pentru a justifica dintr-o suflare comportamentul incalificabil al instituțiilor pe care le păstorește. În frunte cu CCR și serviciile secrete.
Într-un singur punct a spus adevărul. Partenerii strategici îl tratează, de-o bună bucată de vreme, așa cum merită. Adică îl consideră o marionetă foarte slab pregătită, profund coruptă și incapabilă să iasă din mulțimea yesmenilor globaliști de rangul 3, chemați la raport ori de câte ori este nevoie de un sprijin necondiționat pentru regimul Zelensky.
Șeful NATO, Mark Rutte, i-a întâlnit la Bruxelles pe principalii decidenți în chestiunea războiului: Germania, Franța, Marea Britanie, Polonia, Italia, Danemarca, Olanda și Uniunea Europeană (prin Ursula von der Leyen). S-a discutat despre menținerea fluxului constant de armament, muniție și bani după revenirea lui Trump la Casa Albă, independent de voința acestuia. De altfel, Trump a specificat că Statele Unite nu vor participa cu trupe la o eventuală misiune de ”garantare a securității Ucrainei” după încetarea focului. Europa va trebui să o facă.
“Mi se pare un pic neobișnuit, pentru că noi în NATO lucrăm în consens, nu pe grupulețe și nici pe bisericuțe”, s-a plâns Iohannis, ca un copil răzgâiat căruia i s-a luat jucăria. Nici măcar în ultimul ceas fostul profesor de fizică nu a înțeles că România reprezentată de regimul Iohannis este tratată ca atare – cu totală lipsă de respect.
Răspunsurile președintelui despre puciul din 6 decembrie au frizat absurdul. Principalele două ”capete de acuzare” folosite de CCR pentru a anula alegerile (TikTok și rușii) rămân la fel de subțiri ca imediat după primul tur, când judecătorii Curții au validat rezultatele. Nimic relevant nu a apărut între timp.
Cu un tupeu tipic micilor mafioți de cartier, Iohannis a prezentat un rezumat al așa-zisei anchete derulate de instituțiile statului, fără ca din informațiile expuse să reiasă fără dubiu vicierea alegerilor de către TikTok sau Rusia. Campania electorală a continuat în sâmbăta de dinaintea scrutinului (și chiar duminică, 25 noiembrie) nu doar pe TikTok, ci pe toate rețelele sociale, unde postările candidaților au rămas mărturie. A spune că TikTok l-a avantajat pe CG întrucât nu i-a șters filmulețele este o mare aberație. Cum rămâne, atunci, cu sutele de panouri publicitare care promovau cartea generalului Ciucă? A stat cineva să vadă dacă TikTok a șters postările nemarcate ale lui Ciolacu sau ale doamnei Lasconi?
Situația este și mai hazlie în cazul presupusului atac hibrid al Rusiei. Interferențele invocate de Iohannis în procesul electoral fac trimitere la acțiuni asupra unor site-uri ale instituțiilor din România. Însă STS a specificat clar: ”atacurile au fost respinse”, iar rezultatele din primul tur reflectă voința populației. Deși președintele spune că nu există dovezi concrete și indubitabile asupra influențării rezultatului de către actori din Rusia, statul român a concluzionat că doar Kremlinul ar fi avut interes să-l ajute pe CG. Pe astfel de ”probe” s-a bazat decizia CCR din 6 decembrie – identică din acest punct de vedere cu verdictele Tribunalului Poporului din anii 50, de trimitere în închisori a opozanților regimului comunist.
Încă o dată: suntem în plin război cu Rusia. Unul în care am fost atrași fără voința noastră, în urma unei campanii mediatice mincinoase, care flutură o presupusă invazie iminentă a armatei lui Putin. Asta e singura ”scuză” a regimului Iohannis. Ordinele se execută, nu se discută.
Românii batjocoriți de regimul Iohannis au nevoie ca de aer măcar de sprijin moral. Donald Trump va trebui să se pronunțe, pentru ca parteneriatul româno-american să reflecte și aspirațiile patrioților est-europeni, nu doar interesele Pentagonului.
Autor: Adrian Onciu