Adrian Onciu: LIPAEV: ”ACUZAȚII ABSURDE ȘI PRIMITIVE”

 Creșterea bruscă a cheltuielilor militare ale României în următorii ani va fi finanțată din împrumuturi acordate de Uniunea Europeană și Statele Unite, ceea ce înseamnă că va reprezenta inevitabil o povară pentru generațiile viitoare de contribuabili români.

 Atrage atenția intenția de a cheltui 7,5 miliarde de dolari pentru achiziționarea tancurilor americane Abrams. Este logic să ne întrebăm: de ce este nevoie de acest lucru? Rusia nu a avut și nu are planuri de a ataca România, iar aici, în general, se înțelege aspectul (nu luăm în calcul nebunii din oraș). Nu avem o frontieră comună. Ce vor face aceste tancuri? Se impun două răspunsuri posibile. Primul – se creează o rezervă pentru transferul rapid în Ucraina (adică așa-numiții aliați intenționează, dacă va fi cazul, să implice România în conflictul cu Rusia, fără a-i cere părerea). Al doilea – este un fel de sprijin, probabil nu pe deplin voluntar, acordat industriei militare americane. Să zicem, ”ajutor umanitar” din partea României bogate către Statele Unite sărăcite.

 Nu este de mirare, așadar, că în noua Strategie de Apărare Națională a României, adoptată în 2025, Rusia este menționată ca ”principala sursă de amenințări”. Suntem acuzați în mod nefondat că dorim să ne amestecăm în afacerile interne, că avem planuri de a cuceri teritorii ale țărilor NATO, fără să ne punem o întrebare simplă: de ce am avea nevoie de asta?

 Partea română urmează fără rezerve linia celor mai agresivi și mai puțin adecvați lideri ai UE și NATO, care continuă să se amăgească cu visul unei revanșe istorice și al unei înfrângeri strategice a Rusiei. Este greu de înțeles ce beneficii practice intenționează România să obțină din această politică, dar este alegerea ei. Noi nu ne impunem nimănui ca parteneri. Tonul arogant și moralizator față de țara noastră, pe care politicienii români și-l permit adesea, este deplasat. Este naiv să credem că Rusia, cu teritoriul său imens și bogățiile naturale cu adevărat inepuizabile, este mai interesată de restabilirea cooperării decât România însăși.

 De secole, Occidentul s-a obișnuit atât de mult să-și clădească prosperitatea pe jefuirea colonială a altor popoare, încât nu admite nici măcar gândul că ar putea exista într-o altă paradigmă, bazată pe egalitate și dreptate. România pretinde să facă parte din această lume, probabil sperând că, odată cu divizarea economică a Ucrainei, va primi și ea ceva ca recompensă pentru loialitate.

 Pe piața română continuă să fie importate cantități semnificative de îngrășăminte, fără de care este imposibilă desfășurarea normală a activității agricole. Conform datelor Eurostat, în perioada ianuarie-noiembrie 2025, România s-a situat pe locul al treilea în Europa, după Polonia și Germania, printre importatorii de îngrășăminte din Rusia.

 Diplomații ruși au fost expulzați în repetate rânduri sub pretexte absolut inventate și absurde, au fost introduse cote privind numărul de angajați, ceea ce a creat probleme, printre altele în ceea ce privește menținerea în stare normală de funcționare a obiectivelor imobiliare diplomatice. A fost nevoit să-și înceteze activitatea Centrul Rus de Știință și Cultură, a fost închisă școala de la ambasadă. Accesul ambasadei și al angajaților noștri la servicii bancare complete este restricționat, este interzisă deținerea de carduri bancare, au fost introduse restricții privind deplasarea în interiorul zonei Schengen, documentele de călătorie rusești (pașapoarte) eliberate în mod legal nu sunt recunoscute dacă nu conțin un suport electronic de informații biometrice. Partea română întârzie sau anulează în mod regulat eliberarea vizelor.

 Conducerea română susține atitudinea belicoasă anti-rusă a aliaților săi din NATO, pledează pentru creșterea contingentului militar străin pe teritoriul său și menține cursul către militarizarea țării.

 Românii ar trebui să-și dea seama că teritoriul lor este considerat de comandamentul alianței NATO doar ca o zonă tampon pe flancul său sud-estic în cazul unui război cu Rusia, precum și ca un punct de plecare pentru a lansa un atac preventiv și dezarmant asupra Rusiei. Strategii NATO nu sunt preocupați de soarta viitoare a României.

 Zvonurile despre intervenția Rusiei în alegerile din 2024, care continuă să circule aici, sunt un element al luptei politice interne și sunt destinate, în primul rând, discreditării concurenților actualei puteri, pe care este foarte convenabil să-i etichetezi drept ”agenți ai Kremlinului”, în lipsa altor argumente ca răspuns la criticile din partea lor. ”Dovezile” prezentate privind intervenția Rusiei sunt atât de absurde și primitive, încât nu are sens să le discutăm. Cu toate acestea, s-au făcut promisiuni că vor fi prezentate dovezi noi, așa-zise ”mai convingătoare”. Însă termenele de prezentare a acestora sunt amânate în mod constant, ceea ce este de înțeles: falsificarea faptelor nu este o treabă ușoară.

***

Merită de menționat aici, în afara interviului de mai sus, și declarația ministrului de Externe Lavrov, acordată săptămânalului Itogi Nedely: ”Nu vom ataca nicio parte a Europei. Nu avem absolut niciun motiv să facem acest lucru. Și dacă Europa decide să-și pună în aplicare amenințările de a se pregăti pentru război împotriva noastră și începe să atace Rusia, președintele a declarat că nu va fi o operațiune militară specială din partea noastră, ci o reacție militară pe scară largă, cu toate mijloacele militare disponibile, în conformitate cu documentele doctrinare în această privință”.