Cu doar zece zile înainte de prezidențialele din Statele Unite, Israelul a decis să lovească Iranul drept răspuns la atacul din 1 octombrie cu multiple rachete balistice iraniene.
Au trecut 25 de zile de pregătiri intense. Ar fi putut trece încă zece fără mari probleme. Și totuși Netanyahu a ales să agite apele într-un moment extrem de delicat. Și după ce Casa Albă îl avertizase să amâne retorsiunea, printr-o operațiune clasică de scurgere de documente ”Top Secret” despre pregătirile militare ale Tel Aviv-ului.
Din relatările mass-media și din filmulețele care circulă pe internet reiese că loviturile israeliene din urmă cu câteva ore au fost mai degrabă simbolice. Deloc specifice stilului consacrat al Israel Defence Forces de a răspunde însutit, cu multiple victime colaterale. Sau prin asasinarea unor lideri proeminenți. Oamenii lui Netanyahu susțin că au fost vizate fabrici de armament și alte ținte militare.
Iranul a lăudat sistemul propriu de apărare aeriană (probabil întărit considerabil cu sprijinul Rusiei) și a admis că doi soldați și-au pierdut viața în urma atacurilor israeliene. Emiratele Arabe Unite, Qatarul, Pakistanul, Irakul și Arabia Saudită (stat care în ultima perioadă și-a îmbunătățit considerabil relația cu Teheranul) au condamnat atacurile israeliene, în timp ce SUA și Marea Britanie i-au avertizat pe iranieni să nu răspundă. Să stea liniștiți la locurile lor. Potrivit Sky News Arabia, rușii i-ar fi anunțat pe iranieni în legătura cu iminența loviturilor Tel Aviv-ului.
Rămâne întrebarea de ce Netanyahu a atacat Iranul simbolic, cu doar zece zile înainte de alegerile din SUA. Un prim răspuns ar fi rugămintea Casei Albe de a nu escalada conflictul până pe 5 noiembrie, printr-o reacție disproporționată. O probabilă creștere puternică a prețului petrolului l-ar fi propulsat pe Trump la Casa Albă fără mari probleme. În al doilea rând, Israelul a putut verifica în ce măsură apărarea aeriană a Iranului, consolidată cu sprijinul rușilor, ar putea fi mai eficientă decât estimările Tel Aviv-ului. Nu în ultimul rând, Israelul pare să ofere Iranului șansa de a încheia confruntarea directă. Vizate de diverse comentarii din ultima vreme, siturile nucleare și rețeaua de extracție și prelucrare a petrolului au fost evitate. Ca de altfel și populația civilă.
Și Hamas a condamnat atacul Israelului asupra Iranului: “Este o încălcare clară a suveranității Iranului și o escaladare menită să submineze securitatea regională și securitatea poporului său. Considerăm regimul de ocupație, sprijinit de SUA, pe deplin responsabil pentru consecințele acestei agresiuni”. În paralel, secretarul american al apărării Lloyd Austin a reafirmat decizia Statelor Unite de a apăra personalul SUA, Israelul şi partenerii din întreaga regiune, precum şi determinarea SUA ”de a împiedica orice actor să exploateze tensiunile sau să extindă conflictul”.
Dată fiind amploarea redusă a atacului israelian și pagubele relativ modeste, este de așteptat ca Teheranul să evite o nouă escaladare. În special în urma discuțiilor cu SUA, Rusia și China – toate fiind interesate să reducă potențialul unui război de amploare în Orientul Mijlociu.
Dacă Donald Trump va câștiga alegerile, atunci Netanyahu va primi fără rezerve combustibil nelimitat în lupta sa cu Axa Rezistenței desfășurată pe mai multe fronturi din Iran, Liban, Siria, Yemen și Irak. Abia atunci vom vedea ce înseamnă proteste de stradă violente în SUA, cu BLM, Antifa și organizațiile pro-palestiniene ca vârfuri de lance împotriva ”dictaturii lui Trump”.
Al doilea posibil mandat al lui Trump va fi, fără îndoială, unul fascinant. De povestit nepoților. Cu condiția să evităm o catastrofă nucleară.
Autor: Adrian Onciu