Cu riscul de a rupe definitiv relațiile cu doi membri UE, Zelensky a tras aer în piept și a închis conducta petrolieră Drujba (Prietenia) pentru Ungaria și Slovacia. Un joc cinic, care teoretic este îndreptat împotriva Kremlinului, însă practic vizează mai degrabă opoziția lui Orban la ideea aderării Ucrainei la Uniunea Europană.
Drujba s-a transformat astfel într-un garou aplicat cu maximă obrăznicie de regimul Zelenski economiilor Ungariei și Slovaciei. De la oprirea fluxului de petrol pe 27 ianuarie, sub pretextul convenabil al unor ”avarii” cauzate de bombardamentele rusești (avarii pe care nimeni nu le poate verifica independent) robinetul de la granița ucraineană a devenit arma preferată a unui stat care mușcă mâna ce l-a hrănit. Și transformă barilii de țiței într-o pârghie de șantaj ordinar.
Ipocrizia situației este strigătoare la cer. Ungaria și Slovacia, dependente existențial de petrolul rusesc (peste 90 la sută, respectiv 85-90 de procente din necesar), sunt acum puse la zid pentru simplul fapt că refuză să își sacrifice industriile pe altarul ambițiilor nerealiste ale Ucrainei. Matematica este simplă și brutală: trecerea forțată la surse alternative ar costa cele două economii între 65 și 80 de milioane de dolari lunar. O taxă de șmecher pe care Kievul încearcă să o impună Budapestei și Bratislavei, pedepsindu-le pentru pragmatismul lor și refuzul de a dansa după cum cântă Zelensky.
Reacțiile liderilor de la Budapesta și Bratislava sunt perfect justificate în fața comportamentului golănesc al Kievului. Premierul Orban a denunțat corect manevra drept un ”șantaj politic” ordinar, prin care Zelensky folosește energia ca armă pentru a forța o integrare accelerată în UE. De subliniat că Ungaria, spre deosebire de România, blochează în mod legitim aderarea Ucrainei, refuzând să importe în inima Europei corupția endemică și problemele structurale ale Kievului. La rândul său, Robert Fico a răspuns cu aceeași monedă. El a amenințat direct cu sistarea exporturilor de electricitate, după ce atât Budapesta, cât și Bratislava au încetat să mai livreze motorină către Ucraina. Ca o ironie amară, trebuie menționat aici că tancurile ucrainene merg cu motorină rafinată în Slovacia și Ungaria din petrol rusesc.
Narativul victimizării absolute promovat de Zelensky omite deliberat miliardele de euro pompate de cele două state în economia ucraineană. Deși reticente politic la escaladarea conflictului, Ungaria și Slovacia au contribuit masiv la supraviețuirea Ucrainei. În ultimii 4 ani, Orban a oferit ajutor umanitar de sute de milioane de euro și a participat prin bugetul UE la pachetele financiare colosale trimise Kievului. Slovacia, sub guvernele anterioare, a golit practic depozitele armatei sale, trimițând avioane MiG-29 și sisteme S-300 (un ajutor bilateral de circa 700 de milioane de euro). Indirect, prin cotă-parte la bugetul UE, contribuția Ungariei și Slovaciei la efortul de război s-a ridicat la peste 2 miliarde de euro.
Drept răspuns, Zelesnky a impus o blocadă energetică și a lansat acuzații de trădare, comportându-se ca un naufragiat care găurește barca de salvare pentru că nu îi place culoarea vâslelor. Relația dintre Ucraina pe de o parte, și Ungaria & Slovacia de cealaltă parte, a devenit o farsă tragică, o căsnicie toxică în care partenerul abuziv pozează în victimă perpetuă.
Astăzi, toate privirile se îndreaptă spre ”Consiliul Păcii” de la Washington, unde Orban va fi prezent cu promisiunea unei contribuții de un miliard de dolari la reconstrucția Fâșiei Gaza – probabil insuficient pentru a-l determina pe Trump să-l roage pe Zelensky să deblocheze conducta Drujba. De remarcat că Slovacia, dezgustată de jocurile de culise, refuză să participe chiar și în calitate de observator.
Drujba, conducta care trebuia să cimenteze prietenia pe axa Est-Vest, a devenit fitilul unui nou conflict într-o Europă deja puternic fragmentată.
În timp ce Orban caută soluții diplomatice, iar Fico amenință cu întunericul la graniță, robinetul conductei Drujba rămâne închis. Cei doi premieri realizează cu amărăciune că cel mai mare pericol la adresa propriei securități energetice vine chiar de la ”prietenii” ucraineni pe care i-a ajutat să supraviețuiască.
Autor: Adrian Onciu