Votul românilor din străinătate pentru alegerile europarlamentare arată mult mai fidel starea de spirit și suportul față de anumite partide și anumiți politicieni.
Pentru alianța PSD+PNL=LOVE urnele de vot de peste hotare au consfințit un dezastru la fel de mare ca victoria de ”acasă”. Rezultatul cumulat de 21,23% arată că fiecare mega-partid mainstream din coaliție este cotat cu doar circa 10 la sută din opțiunile diasporei. Imaginați-vă cum ar fi arătat acest 21% extrapolat și la voturile din țară. Cam ce figuri triste am fi văzut la sediile PSD și PNL.
După bătaia de joc din ultimii patru ani, Ciolacu și Ciucă ar fi meritat pe deplin nu mai mult de zece procente de căciulă la scorul general. Românii plecați la muncă în străinătate au simțit corect pulsul. Au refuzat să le dea un vot de încredere acestor globaliști notorii, care pun interesele suprastatale mai presus de interesul național. Și care, până la urmă, au contribuit din plin la exodul nemaiîntâlnit din ultimii 30 de ani – deopotrivă de creiere inteligente și mână de lucru brută, adesea înalt calificată.
Mass-media refuză să vadă realitatea. Diaspora, ridicată în slăvi la alegerile europarlamentare din 2019, abia a fost pomenită zilele trecute. Normal. În 2019 activiștii #rezist din ONG-urile lui Soros au mobilizat lumea și peste hotare. S-a ieșit masiv la votul anti-PSD, iar alianța USR-PLUS a primit din partea diasporei incredibilul procent de 38%. Partidul lui Ciolacu s-a mulțumit cu un umilitor 3,7%, în timp ce liberalii au contabilizat 32 de procente.
Adunați, suveraniștii de la AUR și SOS au câștigat clar alegerile de ieri, în secțiile din străinătate, cu un total de peste 28 la sută (14.68, respectiv 13.55).
Clasamentul potrivit opțiunilor venite din diaspora reflectă opțiunile unui electorat matur și bine informat, care judecă situația independent de pomenile guvernării PSD-PNL. Și independent de cordonul ombilical dintre instituțiile de stat și electoratul captiv din zona bugetară și a protecției sociale – un electorat aflat la cheremul marionetelor globaliste propulsate în funcții-cheie.
S-a văzut la vot faptul că în Franța, Germania sau Austria sunt mult mai puțini cetățeni dependenți de bunăvoința guvernanților. Patrioții au obținut rezultate comparabile cu cele ale AUR și SOS în diaspora. Adică rezultate absolut normale în conjunctura ultimilor patru ani și a situației actuale.
Suveranismul din România ar trebui să treacă la un alt nivel. Odată cu alegerile de ieri s-a atins, cred, pragul de sus al competenței. Mai mult de-atât va fi foarte greu de obținut.
Două ar fi principalele cauze: 1) Lipsa de lideri autentici, cu priză la public (vezi rezultatele de la alegerile locale, unde candidații au luat sub scorul partidului) și 2) Ducerea în derizoriu a mișcării suveraniste (intenționat sau nu) prin promovarea unui comportament agresiv fizic și verbal, presărat adesea cu vulgarități de cartier.
Faceți un mic efort de imaginație. Cum ar arăta scena politică dacă Parlamentul și Guvernul ar fi alcătuite doar din clone ale senatoarei Șoșoacă? Cum s-ar desfășura ședințele între 588 de parlamentari sau 21 de miniștri foarte agresivi și slobozi la gură, gata oricând să se ia de gât?
Da, situația este foarte gravă. Cineva trebuie să apuce taurul de coarne, să spună lucrurilor pe nume. Doar că suveraniștii nu vor putea coopta niciodată în jurul lor o majoritate de oameni cumsecade, bine intenționați, dacă vor continua să mizeze pe scandaluri, cocalarisme și încăierări.
Patrioții au nevoie de o resetare dacă visează să guverneze vreodată. Au nevoie de oameni noi în prima linie. Altfel, opoziția anti-globalistă va rămâne doar o simplă sinecură pentru diverși oportuniști sau chiar colaboratori ai sistemului.
Autor: Adrian Onciu