Pentru a înțelege de ce Donald Trump este demonizat de mass-media mainstream ar trebui să aruncăm o privire asupra intereselor de perspectivă ale celor care îi subvenționează pe jurnaliști. Printre sponsori se află figuri globaliste emblematice, ca George Soros sau Bill Gates.
Să ne punem puțin în pielea filantropului Soros. De ce a finanțat-o generos pe Kamala Harris și, în același timp, l-a criticat dur pe Trump ori de câte ori a avut ocazia?
În primul rând, Harris este reprezentanta Partidului Democrat (un soi de PSD american, dominat în ultima vreme de progresiști gen USR). Miliardarul Soros a donat sume importante unor politicieni democrați care candidează la Senat și la Camera Reprezentanților. Deloc întâmplător, filantropul are relații foarte strânse cu Casa Albă. Sunt de notorietate conexiunile imperiului Open Society cu democrații Biden și Harris, dar și cu predecesorii Obama și Clinton.
Ca și prin alte țări, există o relație reciproc avantajoasă, de tip win-win, între miliardari și politicieni. Soros a finanțat campaniile electorale ale democraților, apoi a recurs la așa-numitul ”lobby” (sau trafic de influență) pentru a obține importante fonduri guvernamentale destinate ONG-urilor sale care promovează liberalismul în întreaga lume. Vorbim aici de zeci de miliarde de dolari – bani publici, nu din averea lui Soros!
Spre deosebire de Trump, democrații s-au angajat împreună cu sponsorii lor miliardari să transforme radical lumea. Să exporte ordinea internațională bazată pe reguli fie prin intermediul revoluțiilor colorate, fie de-a dreptul cu forța, prin sancțiuni, șantaje, lovituri de palat și chiar sprijinirea unor teroriști. Scopul final ar fi coagularea unor blocuri politico-economice de tip UE, ca Acordul Statelor Unite Mexicane și Canada (USMCA), Asociația Națiunilor din Sud-Estul Asiei (ASEAN), Mercosur (Mercado Común del Sur), Comunitatea Est-Africană (EAC), Uniunea Economică Eurasiatică (UEE), Consiliul de Cooperare al Golfului (CCG) și, mai nou, BRICS.
Cu alte cuvinte, dispariția granițelor, cedarea suveranității către ”centre de comandă” și ulterior comasarea acestor blocuri într-un stat global dirijat de Guvernul Mondial. Un guvern în care marile puteri vor avea reprezentanți pe măsura influenței exercitate asupra respectivelor uniuni de state. Corporațiile controlate de fonduri de investiții ca Blackrock vor pune în continuare umărul la coagularea centrelor de putere regionale.
Revenind la imperiul Soros, rețeaua sa globală de ONG-uri și agenți de influență arată fix ca niște sucursale ale CIA împânzite în toate colțurile lumii. Putem presupune cu o marjă mică de eroare că anumiți directori executivi de la vârful CIA lucrează exclusiv în dosarul ”Guvernul Mondial”, prin care teoretic Statele Unite își vor aroga dreptul de a nominaliza premierul și principalii miniștri. Partidul Democrat și-a asumat implementarea acestui mega-proiect la insistențele unora ca George Soros, în ideea că SUA va fi principalul beneficiar al conducerii globalizate, dintr-un singur punct de comandă.
Întregul proiect are costuri pe măsură, uriașe, inclusiv în Europa. Multe dintre capitole sunt derulate prin intermediul rețelei Soros, care acționează și în România (mass-media, politicieni, influensări, ONG-uri, justiție, servicii). De aici și agitația unora ca CT Popescu, Striblea sau Mîndruță. Cu Trump la Casa Albă vor fi mult mai puțini dolari pentru propagandiștii guvernamentali din România.
Iată, așadar, principalele mize ale alegerilor de astăzi: banii și continuarea proiectului globalist.
Trump vede altfel viitorul. El se opune dispariției granițelor și vizează să mențină supremația SUA exclusiv prin forța economică, militară și diplomatică a unei țări altădată strălucitoare, însă acum aflată în pragul războiului civil.
Cele două tentative de asasinat asupra lui Trump vorbesc de la sine despre disperarea unor globaliști de teapa lui Soros. Cu toate păcatele lui, Trump ar trebui să câștige pentru ca mișcarea suveranistă să aibă o mică șansă pe viitor.
Autor: Adrian Onciu