A fost nevoie doar de un om ca Gorbaciov pentru ca blocul vestic, condus de Statele Unite, să învingă pașnic blocul estic, coordonat de Uniunea Sovietică. Victoria consfințită de reunificarea Germaniei și destrămarea URSS a condus la expansiunea liberalismului în Estul Europei, odată cu extinderea alianței NATO și a Uniunii Europene.
Iată o rețetă de real succes. Cu mulți bani, oameni calificați și perseverență, în 44 de ani globaliștii au făcut un pas important în ideea atingerii scopului final: Guvernul Mondial. În paralel, instituții cu acoperire planetară ca ONU (înființată în octombrie 1945), OMS (aprilie 1948) sau Banca Mondială (iulie 1944) au funcționat fără întrerupere în perioada Războiului Rece, indiferent de cât de proaste au fost relațiile dintre SUA și URSS la un moment dat.
Sigur că imperiul Soros a avut o contribuție importantă la extinderea liberalismului de tip Schwab. Însă au existat și numeroase rateuri ale revoluțiilor colorate ori de-a dreptul sângeroase. Dovadă sancțiunile dure pe care occidentul dirijat de Casa Albă le aplică de mulți ani în diverse colțuri ale lumii. Ordinea internațională bazată pe reguli valorează cât o ceapă degerată în țări ca Iran, Siria, Cuba sau Coreea de Nord.
Tratatul de la Varșovia, alianța militară a țărilor comuniste din Europa de Est, a luat ființă pe 14 mai 1955 ca răspuns la integrarea Germaniei de Vest în NATO. Alianța militară dirijată de Moscova a apărut la 6 ani distanță de Tratatul economic de cooperare între aceleași țări, cunoscut sub numele de Consiliul de Ajutor Economic Reciproc (CAER).
Ei bine, istoria se repetă. BRICS+ este acum CAER-ul autocrațiilor iliberale. Un grup de state aflate teoretic în competiție cu G7, cu Rusia, China și India drept capete de afiș. Spun ”teoretic”, pentru că practic China, India, Emiratele Arabe Unite, Egipt, Arabia Saudită, Brazilia și Africa de Sud au relații economice foarte strânse cu SUA și partenerii din G7. Până la războiul din Ucraina, inclusiv Rusia se afla în aceeași situație, între timp schimbată prin apariția unor intermediari în comerțul bilateral.
Așadar, deocamdată nu există o ruptură clară între BRICS și G7, similară cu cea dintre CAER și OECD (Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, înființată în 1961 ca succesor al Organizației Europene de Cooperare Economică – administratorul Planului Marshall).
Prelungirea conflictelor din Ucraina și Orientul Mijlociu creează premisele pentru apariția în viitorul apropiat a unei alianțe militare în cadrul BRICS+, similară Pactului de la Varșovia. Astfel, cele două blocuri imense (incomparabil mai mari decât Estul și Vestul din Războiul Rece) se vor ciocni atât pe tărâm economic (vezi dedolarizarea și preconizata monedă BRICS), cât și militar (cu o spirală a înarmării nemaiîntâlnită).
Ceea ce am urmărit în ultimii ani pe micul ecran face parte din scenariu. Politicieni ca Scholz, Macron sau Meloni sunt orice vreți dumneavoastră, dar nu idioți sau naivi. ”Vă dăm căști de protecție” a fost reacția firească, cerebrală, a cancelarului Germaniei. Ulterior s-a produs un declic. Liderii liberali (aka politicienii-marionetă) au primit asigurări ferme că războiul va rămâne în Ucraina, iar Putin va evita să folosească armele nucleare. Au urmat vizitele protocolare la Kiev și escaladările bineștiute.
Conflictul va continua cel puțin 10 ani, după cum arată parteneriatul strategic americano-ucrainean (indiferent de cine va veni la Casa Albă). Timp suficient ca autocrații rebeli din întreaga lume să treacă sub umbrela BRICS+ și să formeze alianța militară amintită.
Dacă Războiul Rece a durat 44 de ani, e posibil ca cel în care tocmai ne aflăm să se termine mai repede. Să zicem 25-30 de ani. Un alt Gorbaciov va bate palma cu G7 pentru ca cele două blocuri uriașe să formeze mult-râvnitul Guvern Mondial, cu marile puteri în capul mesei.
p.s. Scenariul ar putea să rămână doar teoretic, cu condiția ca Rusia și China să denunțe ferm instituțiile globaliste ONU, OMS și Banca Mondială. Pariați pe asta?
Autor: Adrian Onciu