Statele Unite au interese, nu prieteni. Cea mai bună dovadă este parteneriatul strategic dintre doi presupuși amici la cataramă, SUA și Germania. Detonarea conductei NordStream în 2022, după ce în 2013 aflasem că Washingtonul asculta non-stop telefonul Angelei Merkel, reprezintă dovezi irefutabile ale lipsei de scrupule a Casei Albe.
În aceeași categorie intră interesul subit al lui Joe Biden pentru o țărișoară de la marginea Europei, de doar 2.5 milioane locuitori, aflată cândva sub influența Moscovei. Poziția geostrategică a Moldovei, în coasta Ucrainei și în apropierea Mării Negre, a contribuit decisiv la accelerarea proiectului de ”integrare europeană”.
Până să izbucnească războiul, americanilor puțin le-a păsat de bunăstarea și libertatea moldovenilor. Nu au dat doi bani pe aspirațiile unioniste de pe cele două maluri ale Prutului. Nici acum nu dau. Ei insistă ca Moldova să fie la picioarele Ursulei von der Leyen și mai puțin la bună dispoziție a politicienilor de la București.
Semnalul accelerării ”dosarului Moldova” de integrare în UE a fost dat de Joe Biden în februarie 2023, la un an de la izbucnirea războiului, cu prilejul unei vizite oficiale în Polonia. Maia Sandu a fost prezentă și ea. ”Ne dorim ca și oamenii din Moldova să trăiască în libertate. (…) Președintele Maia Sandu se află aici, astăzi, sunt mândru să fiu alături de dumneavoastră și de poporul iubitor de libertate al Moldovei. Vă rog, oferiți-i un rând de aplauze!”, a punctat Biden în 2023, în discursul rostit la Castelul Regal din Varșovia.
A fost suficient. Patru luni mai târziu, Castelul Mimi de lângă Chișinău i-a găzduit pe cei 44 de șefi de stat și de guvern ajunși în Moldova cu ocazia reuniunii Comunității Politice Europene. Ulterior, președinții Macron și Sandu aveau să semneze un ”acord de cooperare în domeniul apărării”, care prevede într-o primă fază deschiderea unui comandament militar francez în capitala Moldovei. Bineînțeles, contractele de livrare de tancuri, rachete și avioane au fost printre principalele obiective urmărite de Emmanuel Macron.
În martie 2024, la Congresul PPE desfășurat la București, Maia Sandu deja își câștigase locul privilegiat în sala cu sute de invitați, fix lângă fotoliul Ursulei von der Leyen.
Între timp, desantul ”Team Romania” parașutat la sediul guvernului din Chișinău a reușit (sub coordonarea ONG-urilor finanțate de Alex Soros) să strângă legăturile cu Comisia Europeană și să scoată din peisaj atât mass-media pro-rusă, cât și pe unii activiști și politicieni din cercul de interese al controversatului Ilan Șor.
Balanța este vizibil dezechilibrată. Americanii vor reuși, în final, să aibă controlul asupra unei bune părți din Moldova (Transnistria și Găgăuzia fac obiectul unor alte planuri). Ceea ce uită să spună Maia Sandu este că trimiterea vagoanelor de bani pe ruta Washington-Bruxelles-Chișinău în scopul obținerii puterii vine cu multiple costuri.
În primul rând, moldovenii își vor pierde suveranitatea, după modelul fraților de peste Prut. Constituția Moldovei și legile statului vor fi subordonate directivelor de la Bruxelles. Apoi, resursele naturale și umane vor fi exploatate la maxim de corporațiile occidentale. Nu în ultimul rând, ideologia ”woke” va perverti tânăra generație și o va îndepărta de rădăcinile creștine.
Aproape jumătate dintre moldoveni muncesc în afara țării, iar circa un milion au deja pașapoarte românești. Firesc, ei vor în primul rând să trăiască mai bine. Puțin îi doare de interesele americane în zonă. Și mai puțin îi doare că peste câteva decenii nepoții lor europeni vor trăi undeva la marginea UE, sub dictatura ”woke” a Bruxellesului, cu steaguri-curcubeu pe toate bulevardele Chișinăului.
După graba cu care se încearcă integrarea Moldovei în UE și întărirea parteneriatului cu NATO, pare că mai degrabă avem de-a face cu războiul din Ucraina, decât cu dorința altruistă a lui Joe Biden de a-i scoate din sărăcie pe basarabeni și a-i elibera de sub influența Moscovei.
Autor: Adrian Onciu