Negocierile de pace ruso-ucrainene de după instalarea lui Trump nu inspiră optimism nici măcar pe hârtie. Să ne amintim că în primul său mandat viitorul președinte al SUA a avut parte de atacuri furibunde din partea liderilor europeni globaliști. Iar ultimii se pregătesc să repete figura, cu și mai mare aplomb.
Îi vedeți pe alde Alex Soros sau Bill Gates să renunțe subit la dorința de a reveni la butoane? Sună ca o glumă proastă.
Puși cu botul de labe de votul americanilor, potlogarii de la Davos sunt departe de a depune armele. Vor face tot posibilul să distrugă agenda de politică externă a lui Trump și să preia puterea în noiembrie 2029.
În foarte mare măsură, războiul din Ucraina impulsionează economia americană și reflectă interesele Americii în Europa. Foarte pragmatic atunci când vine vorba de bani, Trump ar putea să mimeze retragerea sprijinului pentru regimul Zelensky și să închidă ochii atunci când aliații Formatului Ramstein vor continua, în forță, războiul cu Rusia. Cât timp membrii NATO vor plăti taxa de protecție către Washington (mărită substanțial la cererea americanilor), Trump va îmbrățișa varianta imperialistă a Pentagonului.
Mai în glumă, mai în serios, noul președinte al SUA a dat de înțeles că America First va întări rolul Washingtonului de jandarm mondial. Alipirea Canadei la SUA (da, sună cam SF, dar ar face din Statele Unite prima țară din lume ca suprafață, peste Rusia), ”cumpărarea” Groenlandei și recuperarea Canalului Panama sunt trei semnale clare legate de dorința lui Trump de a-și extinde influența pe plan extern prin mijloace vădit neortodoxe.
Între timp, globaliștii bat și mai tare tobele războiului. Europenii negociază cu șeful NATO, Mark Rutte, noi modalități de a întări armata lui Zelensky indiferent de poziția lui Trump. Simultan, mass-media mainstream sugerează că economia Rusiei ar fi în cădere liberă, rubla se clatină, mărfurile de bază se scumpesc, iar cheltuielile de apărare cresc vertiginos. Motive clare de optimism în rândul aliaților de la Ramstein și de pesimism la Moscova.
Victoria ar putea fi mai aproape decât cred unii, după cum sugerează publicația britanică The Telegraph: ”(…) Din punct de vedere moral, Occidentul nu ar trebui să urmărească negocieri; ar trebui să urmărească înfrângerea Rusiei. Eșecul de a face acest lucru reflectă o toleranță periculoasă construită pe idei greșite. (…) Acesta este motivul pentru care s-a dovedit atât de dezastruos pentru Europa să nu își demonstreze capacitatea – atât din punct de vedere moral, cât și militar – de a sprijini Ucraina nu numai să lupte, ci și să câștige decisiv”.
Atacul Rusiei asupra Ucrainei, în februarie 2022, a survenit după refuzul SUA de a negocia garanții de securitate pentru Moscova. În ianuarie 2022, înainte de lansarea primelor rachete către Kiev, Ministerul rus de Externe dădea publicității propunerile adresate lui Joe Biden: ”Vorbim despre retragerea forțelor, echipamentelor și armelor străine și alte demersuri în vederea revenirii la configurația din 1997 pe teritoriile țărilor care nu erau membre NATO la data respectivă. Printre acestea se numără Bulgaria și România”.
Așadar, nici vorbă de aderarea Ucrainei la NATO, după cum visează Zelensky. O singură concesie ar putea să facă Putin la viitoarele negocieri: țările din estul Europei intrate în NATO după 1998 să rămână în alianța euroatlantică. Crearea unei zone demilitarizate, întârzierea aderării Ucrainei cu 20 de ani, în paralel cu garanțiile de securitate bilaterale (deja ratificate) – toate ca precondiții pentru încetarea focului, ar echivala cu o înfrângere clară pentru Moscova. În ciuda teritoriilor cucerite.
Zelensky a calculat greșit atunci când a refuzat dialogul cu Putin legat de aderarea Ucrainei la NATO. Acum va trebui să deconteze eșecul. În plus, Pentagonul își va pierde statutul de ”bătăușul clasei”.
Nu există o soluție de pace în care toată lumea să fie fericită. Moscova a plătit deja cu viețile a sute de mii de oameni și va merge până la capăt. Cu orice risc.
Autor: Adrian Onciu