Iohannis, Ciucă și Ciolacu s-au întrecut în mesaje de Ziua Copilului transmise pe rețelele de socializare. Ai putea crede că principala lor preocupare este legată de ”viitorul de aur al țării”.
Aiurea! Statul doar simulează grija pentru cei mici și lasă aproape întreaga sarcină pe umerii părinților. Educația, sănătatea și traiul de zi cu zi al copiilor depinde din ce în ce mai puțin de instituțiile guvernamentale plătite să mimeze implicarea profundă.
Familia trebuie să facă adesea mari sacrificii pentru a suplini indiferența și chiar bătaia de joc a statului, manifestată zilnic în grădinițele, școlile și spitalele patriei. Dacă părinții sunt plecați la muncă peste hotare, situația devine și mai tristă. Devine de-a dreptul tragică.
Bomboana de pe colivă o reprezintă demersul guvernului globalist de a introduce în educație ideologia ”woke” și cea de gen, în paralel cu studierea unor materii scoase din jobenul Casei Albe, ca Istoria Holocaustului.
Cele mai mari trei probleme ale copiilor sunt legate de sănătatea fizică (fast-food și lipsa mișcării), sănătatea mintală (adicția față de telefon și internet, problemele din sânul familiei) și educația precară din școli (programa neadecvată plus lipsa de implicare a dascălilor).
Este inadmisibil ca un copil să nu facă mișcare zilnic. O oră de sport de luni până vineri ar trebui introdusă ca ”urgență zero”. Este inadmisibil ca în școli să avem automate cu junk-food, de unde elevii consumă chips-uri, băuturi colorate și tot felul de alte ”mizerii”. Este inadmisibil ca unii profesori să vină la ore doar pentru a se odihni, după ce acasă au muncit pe rupte la meditații. Este inadmisibil ca elevii să studieze o groază de materii SF, desprinse de realitate, pur teoretice, fără trimiteri în viața reală, doar pentru ca sute de dascăli să primească o leafă. Este inadmisibil ca un profesor să câștige mai puțin decât un medic. Și lista poate continua.
Problema adicției de telefon/jocuri/internet este una pe care uneori familia o poate gestiona, iar alteori devine copleșitoare. În Franța, spre exemplu, telefoanele mobile au fost interzise în școlile primare și gimnaziale. Fenomenul riscă să scape de sub control fără o reacție guvernamentală. Gravitatea acestuia este subliniată de înmulțirea cabinetelor de psihoterapie și kinetoretapie (vezi și taberele de ”dezintoxicare”).
Goana după bani sau pur și simplu lupta pentru supraviețuire fac ca părinții să aibă din ce în ce mai puține contacte cu copiii. Iar asta se vede, din nefericire, asupra sănătății și educației celor mici.
O mare parte din timp copiii sunt în grija educatorilor, învățătorilor și profesorilor. De aceea statului îi revine o imensă responsabilitate, alături de familie, în buna creștere a micuților noștri.
Guvernanții au ales să transfere această responsabilitate aproape integral pe umerii părinților, care în funcție de educație și posibilități materiale reușesc sau nu să suplinească incompetența, lipsa de viziune și de interes a autorităților.
Autor: Adrian Onciu