Premierul Ciolacu își va aminti cu siguranță ”gluma” lui despre moldoveni și atunci când situația din Transnistria va deveni explozivă. Există toate șansele ca fenomenul să aibă loc în viitorul apropiat.
Din ce în ce mai mulți ofițeri NATO și din Ucraina își fac drum la Chișinău pentru a pregăti terenul. Mica dar ambițioasa armată a Maiei Sandu tocmai s-a procopsit cu echipament medical în valoare de 700.000 de euro, donat din preaplinul visteriei NATO. Se fac planuri cu harta pe genunchi, se trasează direcții de atac și de aprovizionare cu muniții pentru frontul transnistrean.
România este în sfârșit vioara-ntâi. Iohannis se simte maestru de ceremonii și abia așteaptă să le demonstreze rușilor că eșecul de la Stalingrad, din 1943, a fost doar o întâmplare nefericită. Acum suntem mult mai bine pregătiți și extrem de motivați – cel puțin asta reiese dacă te uiți, în treacăt, la A3-CNN, Digi24 și ProTV.
Armata de troli NAFO de pe rețelele sociale a devenit extrem de agresivă. Dovadă că serviciile secrete simt apropierea momentului și încearcă să descurajeze opoziția de orice natură.
Să ne imaginăm puțin cum ar arăta ziua X. Un atac ucrainean sub steag fals cu zeci de victime în rândul moldovenilor din Transnistria declanșează ”Operațiunea Tiraspol”. Aici problema este una de credibilitate. Cum facem să pară justificat atacul ”rusesc” asupra unei regiuni controlate de ruși? Avem deja câteva precedente (vezi NordStream) și opinia publică o să înghită foarte greu alte explicații similare, la fel de SF.
Un detașament paramilitar ”moldovenesc” de extremă dreapta, care luptă pentru eliberarea Transnistriei de sub jugul rusesc, ar putea fi soluția ideală. Nu ar fi nevoie decât de un cont de Telegram, un presupus lider, o finanțare solidă și atacuri asupra instituțiilor din Tiraspol la momentul oportun. Simultan ar fi vizat și depozitul de armament de la Cobasna, care adăpostește circa 20.000 de tone de muniții.
Stadiul 2 al operațiunii: intră în scenă propaganda euroatlantistă. Maia Sandu denunță ”atacuri mârșave” ale separatiștilor pro-ruși susținuți de Ilan Șor și de Kremlin. Trupe ucrainene aflate în proximitatea depozitului de la Cobasna sar în sprijinul autorităților de la Chișinău, care decretează ”starea de necesitate”. Începe războiul între pro-rușii conduși de liderul transnistrean Vadim Krasnoselski și mica armată a Maiei Sandu, sprijinită de trupele lui Zelensky. Pentru a-și proteja oamenii, Kremlinul intervine fie prin lovituri aeriene țintite, fie prin parașutări de trupe în zona de conflict.
Stadiul 3: Iohannis iese pe micul ecran într-un Breaking News de zile mari. România își exprimă ”sprijinul necondiționat” față de frații noștri de peste Prut și condamnă vehement ”intervenția militară a Moscovei în Rep. Moldova”. În baza parteneriatului strategic cu Chișinăul, președintele ordonă trupelor române să treacă Prutul, în deplină concordanță cu noile Legi ale Apărării votate recent de parlament. După cum știm, în Moldova locuiesc cel puțin 600.000 de cetățeni cu pașaport românesc. Se creează astfel premisele ca o țară NATO (aka România) să intre în conflict direct cu trupele Kremlinului.
În această etapă a războiului, în contextul descris mai sus, se pune întrebarea firească dacă românii ar trebui să se simtă foarte motivați și deplin întreptățiți să lupte în armata globalistă a lui Joe Biden & Asociații.
Oare soldații noștri ar apăra interesele României sau mai degrabă pe cele ale Pentagonului? Despre ce fel de ”patriotism” putem vorbi, din moment ce conflictul a fost declanșat special pentru a ne implica în calitate de carne de tun, în Armata Globalistă?
Mulți dintre români spun, mai în glumă, mai în serios, că abia așteaptă să primească o armă și câteva încărcătoare. Însă nu pentru a trece Prutul, ci pentru a rezolva problema cu tristele marionete de la București – din guvern, de la Cotroceni și din parlament.
Autor: Adrian Onciu