Din nefericire, mulți dintre noi avem adesea memoria scurtă. Prinși în focul luptei politice cotidiene, uităm cine este adevăratul inamic ideologic. Când privim cu groază la ”răzmerița” globaliștilor de la Davos, în frunte cu Macron, și la comportamentul lui Trump în dosarele externe, tindem să ignorăm, preț de o clipă, alternativa.
Fără Trump la Casa Albă, am fi avut-o pe Kamala Harris, iar George Soros și arhitecții Agendei 2030 ar fi mărșăluit nestingheriți spre implementarea finală a idealurilor progresiste. Trump rămâne, cel puțin teoretic, digul împotriva ideologiei ”woke”, a stângii radicale și a migrației necontrolate. Și totuși, paradoxul tragic al momentului este că tocmai acest ”eliberator” pare să valideze, prin contrast, tabăra adversă.
La Davos, globaliștii l-au așteptat pe Trump cu cuțitele pe masă, dar și cu un zâmbet ascuns. Actuala administrație de la Washington le-a oferit nesperata șansă de a poza în victime, apărători ai demnității naționale și ai suveranismului (wow, ce tare!). Unii patrioți avertizau demult că Trump ar putea fi doar o altă față a aceleiași monede, un instrument al transumanismului din Silicon Valley, menit să ne conducă tot spre Guvernul Mondial, dar pe un drum mai accidentat.
Indiferent dacă vorbim de incompetență diplomatică sau de un plan cinic, rezultatul este dezastruos pentru mișcarea conservatoare din Europa. Instituțiile globaliste sunt bine-mersi. La fel și liderii Franței, Germaniei și Marii Britanii, care în mod ironic au căpătat o nouă aură de legitimitate.
Ca patriot, nu prea poți să mai vii cu argumente valide, atunci când acești globaliști îl critică vehement pe Trump. Ajungi rapid să-i dai dreptate și unuia ca CT Popescu, al cărui vapor cu vele marca Soros rămăsese eșuat undeva în larg, înainte ca actualul președinte al SUA să-i sufle puternic în pânze.
Comportamentul brutal al șefului de la Casa Albă față de statele mici și mijlocii, presiunile umilitoare pentru contracte de armament și energie la suprapreț, plus amenințările tarifare la schimb cu preluarea Groenlandei, riscă să transforme mișcarea suveranistă europeană într-un curent virulent anti-Trump și chiar anti-american. Dintr-odată, prin comparație cu ”bătăușul” de peste ocean, figuri sinistre precum Ursula von der Leyen, Friedrich Merz sau Emmanuel Macron nu mai par atât de nocive. Ba chiar, într-o răsturnare de situație halucinantă, ei ajung să folosească retorica suveranistă împotriva SUA.
Premierul belgian Bart De Wever, citat intens la summit-ul de la Davos, a punctat exact acest sentiment care rezonează periculos și în inimile conservatorilor: ”A fi un vasal fericit e una; a fi un sclav mizerabil e altceva – cedarea acum înseamnă pierderea demnității”.
Globaliștii au reușit o mutare de șah incredibilă, cu ajutorul involuntar (sau nu) al lui Trump. Ei au redirecționat valul de furie populară dinspre Bruxelles către Washington. Mark Carney, premierul Canadei, a speculat perfect momentul la Davos: ”Nu le mai faceți concesii bătăușilor”. O metaforă care transformă elita de la Davos, de obicei percepută ca o cabală ruptă de realitate, cu influențe satanice, într-o rezistență eroică la presiunile lui Trump.
Când Justin Trudeau, simbolul progresismului canadian, ajunge să spună, tot la Davos, adevăruri de genul ”Oamenii știu, Canada nu este aici să ia petrol sau să vândă Cola”, el punctează exact diferența dintre mercantilismul crud al lui Trump și o falsă moralitate europeană. O moralitate care acum, spre stupefacția multor patrioți, pare preferabilă.
Mai mult, Macron avertizează ipocrit că ”Acceptarea pasivă a legii celui mai puternic duce la vasalizare”. De parcă sub Joe Biden francezii, nemții și românii se simțeau mai puțin vasali Statelor Unite. Pentru un patriot european, e greu să nu fii de acord cu enunțul lui Macron, chiar dacă vine de la un globalist pur-sânge. Astfel, mișcarea suveranistă s-a trezit prinsă cu degetele în ușă, între un Trump care ne tratează ca pe o colonie economică, și o Uniune Europeană care ne vrea dizolvați sub toate aspectele, într-o federație de state-vasal.
Așadar, așteptările legate de intervențiile lui Trump la Davos sunt sumbre. Dacă va continua pe linia ”forței pumnului”, el nu va face decât să cimenteze puterea Ursulei și a lui Macron, oferindu-le scuza perfectă pentru a accelera federalizarea UE și a se alia, ironic, taman cu China, sub pretextul protejării de ”nebunia americană”.
Riscăm să descoperim că, în lupta contra globalismului, am fost trădați chiar de cel care trebuia să conducă ofensiva. Iar suveranismul european riscă să devină, în mod tragic, o anexă a anti-americanismului stângist.
Autor: Adrian Onciu