În timp ce Zelensky face ședințe foto cu avioane F-16 și ia parte la dineuri prietenești în vila de vacanță a premierului grec, lucrurile se mișcă și în alte zone fierbinți, departe de frontul din Ucraina.
Summit-ul BRICS începe astăzi în Africa de Sud, iar statele fondatoare încearcă să-și consolideze puterea la nivel mondial prin atragerea de noi membri și continuarea procesului de dedolarizare, până la apariția unei monede comune. ”Vrem să facem BRICS foarte puternic din punct de vedere politic, foarte puternic din punct de vedere financiar”, a declarat președintele brazilian Luiz Inacio Lula da Silva.
Prima extindere a blocului de după 2010 ar putea include state ca Indonezia, Arabia Saudită, Algeria și Egipt, deși India insistă ca procesul de aderare să se desfășoare gradual. Un grup extins ar reprezenta circa jumătate din producția economică și, respectiv, populația globală, până în 2040. Deși există un oarecare optimism cu privire la viitorul BRICS, fricțiunile manifestate din pricina unor diverse puncte de vedere divergente fac ca occidentul să privească fenomenul deocamdată cu detașare. Orice veto al Indiei, spre exemplu, va putea încetini (dacă nu chiar frâna) evoluții care, pe hârtie, arată nemaipomenit.
În paralel cu summit-ul de la Iohannesburg, China și în special Rusia rămân cu ochii pe situația explozivă din Africa. Lupta cu hegemonia americană nu se dă nici pe departe exclusiv în Ucraina. Dovadă că celebrul Prigojin (etichetat în mod fals drept ”trădător”) și-a tras din nou echipamentul de război și tocmai a lansat pe Telegram, de undeva din deșertul african, un filmuleț în care îi amenință pe ”teroriști și pe alți criminali”. Se dovedește astfel că retragerea strategică a trupelor Wagner în Belarus (stat desemnat recent de Casa Albă drept posibil front de război) vizează mai puțin un posibil atac asupra Kievului, cât mai degrabă o rampă de lansare spre Niger.
Și apropo de Niger, există tensiuni destul de mari între aliații tradiționali Franța și SUA cu privire la cea mai bună modalitate de intervenție pentru restabilirea ”ordinii internaționale bazată pe reguli”. Parisul simte adânci frustrări după ce secretarul de stat Nuland, primul dintre războinicii de la Casa Albă, a fost la fața locului. Ea a dat de înțeles că agrează mai degrabă negocierile cu junta militară, decât intervențiile în forță. Lucrurile nu sunt deloc ușoare, întrucât autorii loviturii de stat au sprijinul populației și al unor state din zonă, iar în plus beneficiază și de consultanță militară din partea lui Prigojin. ”Grupul Wagner desfăşoară activităţi de recunoaştere, făcând Rusia şi mai mare pe fiecare continent. Şi Africa şi mai liberă!”, spune omul care i-a demascat pe generalii-trădători de la Kremlin.
Interesele Parisului și ale Washingtonului în Niger diferă. ”Este o înfrângere psihologică și strategică pentru Franța”, a declarat Cameron Hudson, un fost oficial al Consiliului de Securitate Națională al Casei Albe care se ocupă de Africa. Între Franța și SUA rămân în continuare unele neînțelegeri majore, legate de parteneriatul de securitate între Australia, SUA și Regatul Unit, relațiile cu China și Legea americană de reducere a inflației, de care Parisul se teme că va deturna investițiile din Europa. SUA și Franța încă păstrează circa 3.000 de soldați în Niger. ”La ce bun să abandonăm terenul în favoarea Rusiei, a lui Wagner sau a oricărui alt actor exterior răuvoitor?”, se întreabă Peter Pham, un fost înalt funcționar al Departamentului de Stat cu experiență îndelungată în Africa.
Așadar, conflictul globaliști-autocrați se duce pe multiple fronturi și deocamdată devine foarte greu de pronosticat un rezultat final. Ce știm cu siguranță este că zilnic mor sute de oameni în Ucraina, iar războinicii din barca lui Biden continuă să escaladeze situația, fără alt rezultat decât perspectiva producerii unei catastrofe.
Autor: Adrian Onciu