Avem jurnaliști, influensări, experți și politicieni (așa-zisele elite) care nu dau doi bani pe România. Care nu ezită să atace tot ceea ce este românesc. Care scot în evidență absolut toate eșecurile noastre și le pun în contrapondere cu civilizația apuseană, cu nivelul de dezvoltare al unor state care nu au cunoscut dictatura comunistă timp de 45 de ani.
Îi știți. Globaliștii fără niciun Dumnezeu, care se închină doar la hârtia de 100 de dolari.
Ei bine, vă puteți imagina că aceste elite au tupeul și chiar nerușinarea de a vorbi despre patriotism? Vă puteți imagina că mor de grija viitorului României? Că se gândesc, cu inima strânsă, că am putea dispărea ca națiune dacă năvălesc rușii, nord-coreenii sau palestinienii peste noi?
Atât de preocupați sunt de soarta țării, încât se întreabă în ce măsură armata română alcătuită din doar 68.000 de soldați și 2.000 de rezerviști ar fi capabilă și de altceva în afară de a se ascunde în cel mai apropiat buncăr. În mod ironic, sunt șase extrem de mari ca armamentul de zeci de miliarde de dolari (antamat de guvernele Ciucă și Ciolacu în perioada ”armaghedonului rusesc”) să ruginească în depozite. Cine să piloteze avioane, să tragă cu rachete și să facă opturi cu tancurile americane, dacă tinerii din ziua de azi refuză cu obstinație să se înroleze? A murit de tot patriotismul în România?, se întreabă alde Prelipceanu, Striblea și Petreanu, care s-ar piti în primul dulap, în caz de război.
La inițiativa generalilor din pârlitul Deep State românesc, influensării globaliști au repus pe tapet ideea introducerii stagiului militar obligatoriu. Trebuie să avem măcar vreo 300 de mii de soldați în armata regulată, plus cam tot atâția rezerviști. Ați văzut ce repede s-au mișcat israelienii, cum au strâns aproape jumătate de milion de oameni, pentru a intra cu tancurile în Fâșia Gaza. România încearcă să fie la fel de bine pregătită, că doar n-o să vină americanii să ne apere țara. Ei au alte preocupări, mult mai importante, apropo de situația din Orientul Mijlociu, din Ucraina, din Kosovo și, în perspectivă, din preajma Chinei.
Marea întrebare este dacă românii într-adevăr și-ar apăra țara sau ar fi vorba de apărarea unor interese mai largi, strict globaliste. Oare dacă, prin absurd, ne-ar ataca armata rusă, ar fi o consecință directă a atitudinii noastre, a simplilor cetățeni? Sau o consecință clară a atitudinii nesăbuite a unor politicieni-marionetă, bine ghidonați de gașca de neoliberali din preajma lui Joe Biden?
Numeroși români refuză un astfel de ”patriotism” cu iz globalist. Refuză să se înroleze în slujba unor potlogari care mint așa cum respiră și se manifestă ca niște trădători ai intereselor naționale. Totuși, poate că unii dintre români ar pune mâna pe arme. Însă doar ca să-i alunge de la Cotroceni, de la Palatul Victoria și din parlament pe politicenii care s-au vândut pe un pumn de arginți.
Dacă generalul Ciucă și subofițerul Iohannis își doresc o armată numeroasă, capabilă să mânuiască armamentul american care va inunda România, atunci singura soluție ar fi să angajeze mercenari din țările subdezvoltate. Un prim regiment s-ar strânge, cel mai probabil, din rândul curierilor nepalezi de la Glovo. Deja știu să conducă motorete și să se orienteze pe teren, trebuie doar ca premierul Ciolacu să le ofere condiții de viață ceva mai bune.
Un lucru e clar: românii s-au săturat să trăiască în minciună.
Autor: Adrian Onciu