Smecheria asta a unui program de guvernare axat exclusiv pe investiții publice poate masca ceva foarte primejdios dincolo de riscul de faliment al oamenilor si economiei.
Poate masca un jaf teribil cu alocarea tuturor resurselor catre asa zise studii de fezabilitate si licitații de lucrari, eventual contracte supraevaluate(daca ne uitam deja la sumele anunțate pentru tronsoanele de autostrada vedem ca valorile sunt mai mari de 5 până la 10 ori decat în alte țări) timp in care se mai fura, pardon se risipeste, pardon banii ajung la cine trebuie, iar dupa vreo doi-trei ani, daca lumea e prea nemulțumită, schimbi guvernul dar ramai cu gaura.
Însăși principiul economic este prost pentru ca el ar suna asa: faci investiții 4 ani, ele ulterior ar atrage companii care sa vina sa faca fabrici, iar asa s-ar crea locuri de munca, locuri de munca care ulterior ar crea venituri pentru populație. Cu alte cuvinte banii ajung la oameni(la cei care or mai fi) cu delay(întârziere) de 4-5 ani.
Băieții astia când au citit cartea de economie au citit foile doar pe o parte nu s-au uitat si pe partea cealalta.
Daca se uitau vedeau ca nu exista politică fiscal-bugetară si națională care să nu fie formata dintr-un mix de masuri pe trei direcții de acțiune : economia reală, oamenii si investițiile suport(adica investitiile publice).
Diferenta dintre eventualele abordari serioase o fac ponderile de stimulare si alocare intre cele trei directii de actiune.
Dar niciodată nu faci un program economic doar pe o componentă decât daca esti mai prost ca noaptea.
Sa trecem mai departe:
Cand te uiți la investitii publice te uiti la ce ai nevoie si mai ales te uiti ce componente din economia ta interna pot sa asigure inputul de materii prime necesare pentru lucrarile de investiții.
Daca vrei sa faci autostrăzi te uiti daca ai beton, fier beton si bitum. Daca nu ai bitum te uiti cum poti sa stimulezi crearea unor complexe industriale petrochimice sa il asigure.
Pentru ca altfel te condamni la deficit comercial cum ne condamna programul Dezvoltam Romania cu miile sale de kilometri de autostrada unde bitumul se importa(pentru cei care nu stiu si nu pun mâna pe carte cand fac programe de guvernare 45% din deficitul comercial este dat de produse chimice si complexe iar bitumul îl importam in totalitate).
Merg mai departe cu analiza.
Ce circula pe autostrăzi? Masini.
Cu ce functioneaza? Cu combustibil. Aha, ok. Avem noi combustibil?
Pai ne uitam iar la productia internă si la deficitul comercial si observam ca 22% din deficit e dat de combustibil. De ce? Pentru ca om avea noi petrol dar il exportam brut si il importam rafinat sub forma de combustibil din alte tari.
Si atunci ce faci? Pai te apuci si faci si tu doua trei rafinării.
Daca nu le faci, autostrăzile tale de aur vor genera deficite comerciale in cascada.
Dar…
Ai un combinat imens care face otel si care poate face si fier beton. Adica ai putea sa generezi comenzi interne, cerere interna si locuri de munca.
Pai si atunci de nu faci tu o prioritate din căile ferate? De nu reabilitezi ce ai si de ce nu faci altele noi de mare viteza si mai ales care sa folosească energie verde?
Va spun eu de ce nu?
Pentru ca totul e facut ca sa se scoata banii din buget si sa iasa din tara nu neaparat sa rămână si ceva sustenabil in urma.
Economia? Care economie?
Când aloci doar 10% din planul de redresare pentru economie spui totul. E la și altele.
Oamenii?
Care oameni?
Va urma!
Autor: Adrian Caciu