Adrian Câciu: „Cine a generat inflația din acest moment? În proporție de 90%, statul român, prin politici dezastruoase.”

A. Inflația prin costuri ale ofertei.

Anul trecut oferta a stat pe stoc pentru că cererea a fost restrictionata. Înțelegem prin ofertă atât bunurile și serviciile dar și costurile directe sau indirecte asociate acesteia.

Stând pe stoc, s-au acumulat costuri.

Statul român, în loc să compenseze costurile suplimentare astfel încât acestea sa devină neutre în viitorul preț al ofertei(adică sa acorde sume directe/granturi de compensare) a ales să ducă oferta spre susținere prin creditare(IMM INVEST).

Astfel costurile suplimentare s-au sustinut din credite. Creditele adaugă la cost, nu neutralizează costul. Trebuie sa le rambursezi. Si atunci ele provoacă cost pe care îl recuperezi din pretul ulterior al ofertei.

Astfel că, noua ofertă vine scumpită cu costul creditului.

Asta generează inflație.

Am spus asta de anul trecut. Toți papagalii-trompetă m-au contrazis.

Am avut dreptate, avem inflație prin costuri.

B. Inflația prin prețuri administrate.

Liberalizarea pieței energiei în context în care este sub formă de oligopol cu accente de poziție dominantă pe piața a unor puțini jucători a generat o explozie a preturilor la energie, o crestere medie de 25% pe tot segmentul de produse energetice, fără o justificare a prețului, adică speculativa.

Efectul este de anvergură antrenând la rândul sau inflația prin costuri, pentru ca produsele energetice sunt folosite în tot ciclul economic dar și în consumul final.

C. Inflația prin consum guvernamental.

Statul are un consum guvernamental de peste 90 de miliarde euro (40% din PIB).

Acest consum guvernamental este stimulator de inflatie pentru că dependența statului de bunuri și servicii, de bunuri intermediare și de capital, atrage după sine o cerere specifică care se întâlnește cu o ofertă supraevaluată care este scutită de a trece prin competiția generată de regulile pieței libere.

Aici avem o creștere cu 10% a prețurilor la care statul achiziționează bunurile și serviciile necesare consumului guvernamental.

D. Inflația prin finanțare și dobânzi (asigurarea necesarului de finanțare a statului scumpește banii pentru că rupe din lichiditatea curentă a pieței financiare).

Aici avem o crestere a dobânzilor la titlurilor de stat, între ianuarie si prezent, cuprinsă între 25% si 40%( ex: dobânda la 10 ani maturitate era 2,59% p.a în ianuarie iar acum este 3,65 p.a).

Efectul nu este numai intern, statal, dar are efecte în întreaga piața financiară, pentru că banii mai puțini rămași pentru zona privată devin mai scumpi.

E. Inflația prin importuri(inflația importată).

Dezechilibrul balanței comerciale este stimulat de stat prin investiții. Investițiile publice au dezavantajul ca depind, în proporție de 70% de bunuri intermediare din import. Astfel că orice crestere a volumului investițiilor genereaza o cerere mai mare către import, cerere de care profită oferta externă, care oricum vine mai scumpă pentru că, la rândul ei, înglobează costuri inflationiste generate de masuri la fel de dezastruoase luate de țările în care este produsă (si in Europa, fluxul banilor a fost similar, adică costuri acoperite prin credite nu prin granturi) iar la asta se adaugă costul de oportunitate.

V-am dat doar câteva elemente, puteți adauga si altele.

Cel mai mare vinovat pentru creșterea preturilor este Guvernul care, prin politicile sale dezastruoase, a generat inflație galopantă.