Aceasta este sursa sărăcirii accentuate a populației vestului și, mai ales, sursa regresiei democratice, demografice și culturale care afectează civilizația occidentală.

I.

Modul cum reacționăm emoțional la provocări și oportunități, alegerile pe care le facem, mai mult sau mai puțin rațional, lucrurile pe care le însuflețim sau cârligele cu care ne agățăm de anumite persoane, toate acestea sunt o parte din ceea ce suntem, din identitatea noastră, și nu ar trebui să fie monetizate de nimeni, mai ales dacă sunt culese fără voia sau știința noastră. Cu toate acestea, trăim într-o lume din ce în ce mai digitalizată, într-o conexiune ubicuă și aproape permanentă, inevitabilă, (de) unde se colectează și ni se extrag toate informațiile cu caracter personal, aparent nesemnificative, pe care le ”producem” cu fiecare click pe internet, cu fiecare up-grade al unui dispozitiv electronic, cu fiecare actualizare (obligatorie) a datelor cu caracter personal. Ulterior, aceste informații sunt prelucrate și transformate în ”produse predictive”, care sunt estimări comportamentale sau chiar certitudini ale achizițiilor noastre viitoare (comerciale, ideologice, politice sau religioase).

Corporațiile Big Tech fac din colectarea de date cu caracter personal și din supravegherea și captivitatea utilizatorilor principalul lor model de business.

Colectorii auto-împuterniciți ai acestor informații, proprietari prin ocupațiune ai acestor predicții comportamentale, pot pretinde orice preț pentru aceste predicții – în bani sau în drepturi și libertăți neutralizate, în legi și jurisprudențe protective, în reduceri sau scutiri de taxe și impozite, în auto-reglementări și ”valori ale comunității” proprii, care au caracter a- sau anti-național sau care anulează culturi ori credințe religioase ori care cenzurează opinii și credințe.

De aceea, acești colectori vor face orice să se asigure că nu vor fi deposedați de produsele ”lor” predictive, recoltate de la noi.

De aceea și-au construit fortărețe digitale, apărate de ziduri groase, legale și contractuale, și de șanțuri adânci și largi, din protocoale informatice impenetrabile și ineluctabile, ziduri și șanțuri străjuite de armate de lobbyști, avocați și consultanți.

Directiva europeană privitoare la protecția datelor cu character European (GDPR) nu numai că a ieșit prost și ineficient de sub bagheta birocraților bruxelezi (împănați cu foști sau viitori lucrători ai Big Tech, după ”principiul” ușii rotative), dar s-a și transformat rapid într-o metodă foarte eficientă de a culege în continuare, aparent legitim, informații personale despre noi, puse chiar de noi la dispoziția lor, gratuit. În plus, ceea ce putea fi considerat ilegitim până la GDPR, acum este ”spălat” prin apăsarea zisului buton, gest cu care acceptăm inconștient (dar legally binding), că furtul de până acum s-a transformat, retroactiv, în ceva onorabil și respectabil.

Lobby-ul*, sponsorizările politice**, principiul ”ușii rotative” (revolving door)*** precum și armatele de consultanți și avocați utilizate pentru a apăra la baionetă tranșeele fortificațiilor celor trei mari tipuri de corporații, completează tabloul șocant al capitalismului de supraveghere, care domină lumea contemporană și o determină la involuție severă. Aceasta este sursa însărăcirii accentuate a populației vestului și, mai ales, sursa regresiei democratice, demografice și culturale care afectează civilizația occidentală.