“Când vinzi resursele minerale, practic falimentezi o ţară şi o ştergi de pe harta lumii.
O asemenea vânzare este, alături de regionalizare, cea mai dură lovitură dată integrităţii statului român.
În condiţiile actuale mai ales, când globalizarea şi-a dovedit din plin limitele, când fiecare ţară îşi conservă resursele ca o temelie a existenţei statale, preşedintele, guvernul şi majoritatea parlamentară a României, vor să dea aproape de pomană, bogăţiile ţării.
Ce se ascunde în spatele acestor lucruri, lăsăm pe fiecare din dvs. să judecaţi.
În ce stare gravă se găseşte ţara, pe ce mâini a intrat, când personaje importante se transformă în misiţi pentru prăpădirea bogăţiilor României? Ce viitor mai poate avea un asemenea stat?
La acestea se adaugă aşa-zisele privatizări în procente de 10-15-20%: Transelectrica, Transgaz, Romgaz, Hidroelectrica, Nuclearelectrica, 3 filiale ale companiei Electrica, Tarom, Salrom, Aeroportul Bucureşti, deocamdată procentele sunt modeste, dar suficiente pentru a extinde aşa-zisele privatizări.
În perspectivă, forţele active ale înstrăinării se repede şi pe alte resurse (vezi Poşta Română, CEC, fondurile de pensii) adică toate acele componente care în fond ţin de siguranţa naţională.
Considerând atare realităţi dacă ele se dezvoltă în continuare putem vedea viitorul României. El este acela al unei colonii.
Definiţia coloniei: „teritoriu ocupat şi administrat de o naţiune străină şi care este dependent de aceasta pe plan politic, economic, cultural etc.“ (Dicţionarul Enciclopedic, vol. I, A-C, Editura Enciclopedică, 1993).
În această definiţie naţiunea se înlocuieşte cu finanţele internaţionale, inclusiv cu Fondul Monetar Internaţional, cu monopolurile şi companiile internaţionale etc.”
sursa: apologeticum.wordpress.com