Warren Buffett dixit: in SUA, macar, luminita de la capatul tunelului se vede deja iar in ultimul trimestru al anului in curs recesiunea va fi depasita.
Pentru cei trei giganti – America, Uniunea Europeana si Japonia – anul 2010 va fi unul de repornire a motoarelor.
Cu intensitate diferita de la caz la caz. China deja anunta cresteri importante, Federatia Rusa incepe sa profite de cresterea preturilor energetice, “pumele” din America latina (Brazilia, Argentina, Mexic) au fost mai putin sifonate decit se prevedea la inceputul acestui an.
Sigur, macar din punct de vedere financiar, niciodata si in nici o epoca economia globala nu a fost o succesiune de momente Kodak.
Prima criza globala (agricola) s-a declansat in 1788 iar prima criza financiara de aceeasi anvergura in 1847. Nici anii care vor veni nu vor fi, fara indoiala, feriti de crize de o natura sau alta. Diferenta consta, insa, doar din intensitate. Si, atentie, din urmarile in plan politic, social si cultural.
Ce NU se va rezolva, cel mai probabil, in anul de gratie 2010 si nici in cei care vor urma, pe termen scurt?
Din punct de vedere economic/financiar:
1. O (dez)ordine globala pe care institutii de tipul FMI& Grupul Bancii Mondiale nu o pot gestiona din mai multe motive: resurse, viteza, etc. Mai devreme sau mai tirziu, un nou Bretton Woods va trebui sa depaseasca faza discutiilor teoretice si sa se contureze institutional. Au trecut de atunci 65 de ani si lumea s-a schimbat.
2. Reglementari nationale/internationale din partea “celor mari” care sa corespunda exigentele unei economii care s-a globalizat de facto si in care un pusti ca Nick Leasson poate falimenta din Asia de sud-est o banca de la Londra, iar un batrinel aparent simpatic si competent sa traga o teapa de miliarde de dolari la New York City.
3. (Re)consacrarea unor valori morale in business, in absenta carora totul devine o goana dupa aur lipsita de cea mai elementara etica.
4. Criza alimentelor si criza energetica, pentru a le mentiona doar pe cele mai importante, deja declansate.
Din punct de vedere politic:
1. Inasprirea discursulului nationalist/xenofob, imbratisat chiar de forte politice din familiile “clasice”. Reducera dramatica a apetitului integrationist, de tipul Uniunii Europene, mai ales in statele bogate.
2. Aparitia pe scena politica internationala a “jucatorilor exotici” – comparati structura Parlamentului European, asa cum a rezultat dupa ultimele alegeri, cu precedenta, de pilda. Accentuarea unui anume tip de populism inclusiv in SUA.
3. Cresterea nervozitatii in relatiile externe si a potentialului de transformare a conflictelor “inghetate” in unele “fierbinti”. Potentarea terorismului si a crimei organizate, pe fondul unui stat-natiune slabit si lipsit de un larg suport popular.
Din punct de vedere social:
1. Imbatrinirea populatiei pe largi arii geografice (mai ales in Europa de vest, de exemplu, dar nu numai). Efect de presiune tot mai mare pe entitati financiare cum ar fi fondurile de pensii, a impozitelor si a sistemelor de sanatate publica, de pilda. Farimitarea patternurilor sociale traditionale – familii, traditii, comunitati – in favoarea unui multiculturalism cetos si incert deocamdata, chiar daca seducator teoretic vorbind.
2. Coliziune intre paternalism – a se vedea reforma sanatatii in SUA – si tendinta contrara, de aruncare peste bord a surplusului social. Stres accentuat in interiorul natiunilor, presiuni din partea celor care se autoconsidera “defavorizati”.
3. Dezvoltarea miscarilor antihegemonice impotriva “bogatilor” in rindul statelor carora dezvoltarea gobala a comunicatiilor le permite un schimb fara precedent de informatii.
4. Cresterea infractionalitatii “dezorganizate”, fara precedent mai ales in marile aglomerari urbane.
Din punct de vedere cultural:
1. Caderea tot mai accentuata intr-o popcultura lipsita pina si de ingredientele picante ale anilor ’60-’70. Este drumul de la Salinger la Grisham, de la Pink Floyd la Madonna, de la Blow-up la Backbrock Mountains.
2. Absenta marilor sisteme paradigmatice si lenta decadere a mediilor universitare, pina si a celor care formau pina in anii ’80 nucleul dur al crcetarii stiintifice, gindirii filozofice si proiectiilor globale. Acestea – din motive obscure deocamdata – nu mai produc un Camus, un Sartre, un Hayek sau un Friedman. Pare aproape caraghios sa ne mai gindim la Bergson, Freud sau Mann.
Cred ca (inclusiv) actuala criza financiara trebuie privita ca un EFECT si nu ca o CAUZA. Un efect al unei lumi aflata intr-un dramatic dezechilibru ontologic si care isi dezvolta fatalul tabiet de a gindi tot mai putin si de a consuma tot mai mult.
Eugen Ovidiu Chirovici
sursa: bloombiz.ro