Totuşi, cei care construiesc strategiile de marketing s-au gândit că ar putea foarte bine să câştige de pe urma preocupărilor noastre legate de siguranţa alimentară. Cum? Etichetând produsele folosind cuvinte şi fraze care, în cel mai bun caz, sunt la limita legii şi, în cel mai rău caz, sunt mincinoase.
Iată care sunt cele mai înşelătoare aspecte de marketing de pe piaţă, care îmbracă alimentele procesate într-o “haină de sărbătoare”, facându-le să pară mult mai sănătoase decât sunt cu adevărat.
Înşelăciunea: De obicei, această afirmaţie apare evidenţiată în reclamele la carnea de pui, de curcan sau chiar de porc, şi uneori o găsim şi pe etichetele produselor lactate. De ce ne induce în eroare? Chiar dacă unele ţări interzic utilizarea hormonilor în fermele de creştere a animalelor, totuşi nu ni se spune nimic despre hrana cu care sunt crescute aceste animale, hrană care de obicei vine din import. În plus, producătorii acestor produse din carne folosesc de regulă antibiotice, care grăbesc creşterea în acelaşi mod ca şi hormonii. Agenţiile de reglementare numesc acest aspect “creşterea eficienţei hranei”.
Chiar dacă avem tendinţa să ne bucurăm atunci când găsim această etichetă pe produsele din carne de vită sau pe cele lactate, totuşi, în foarte multe cazuri, verificarea acestor alimente nu a fost făcută un organism abilitat şi independent, astfel că va trebui să credem pe cuvânt producătorul.
Pentru a achiziţiona produsul bun: varianta preferabilă este aceea de a cumpăra carne şi lactate organice, care nu conţin nici antibiotice şi nici hormoni, şi produse ecologice de pui. Sau, aceea de a achiziţiona de la producătorii mici, locali, pe care îi poţi întreba cum şi-au crescut animalele.
Natural
Înşelăciunea: Impactul acestei etichete asupra cumpărătorilor este, de regulă, foarte bun, fiind imediat convinşi că produsul respectiv este alegerea cea mai bună pentru o alimentaţie sănătoasă. Din păcate, nu există nicio definiţie oficială pentru “natural”, decât pentru produsele de carne.
Agenţiile de reglementare au definit ca fiind “natural” orice produs “care nu conţine niciun ingredient artificial sau colorant adăugat şi este procesat minim (un proces care nu alterează fundamental produsul brut)”. Totuşi, definiţia lor nu face nicio referire la modul în care animalele au fost crescute sau dacă acestea au fost hrănite cu hormoni sau antibiotice.
FDA, care reglementează în SUA fructele, legumele şi majoritatea produselor procesate, nu are nicio definiţie oficială pentru acest termen. În mod normal, un produs poate fi cât de “natural” vrea producătorul şi poate conţine organisme modificate genetic şî îndulcitori artificiali, precum siropul de porumb cu un conţinut ridicat de fructoză.
Pentru a achiziţiona produsul bun: Din nou, produsele organice reprezintă cea mai bună protecţie. Ca variantă alternativă, pur şi simplu se pot achiziţiona mai multe fructe, cereale şi nuci în stare brută, neprocesată. Cu cât sunt mai multe ingrediente implicate, cu atât sunt mai mari şansele de a face o alegere proastă.
Hrănite cu iarbă
Înşelăciunea: Atunci când văd această etichetă, cumpărătorii îşi imaginează instantaneu văcuţe fericite, pe o pajişte verde. Mai gândiţi-vă. Teoretic, “hrănite cu iarbă” este un termen reglementat de instituţii, fiind stabilit că această menţiune este valabilă numai dacă animalul a mâncat doar iarbă şi nicio cantitate de porumb sau soia şi a avut acces continuu la păscut, pe tot parcursul vieţii. Însă, organismele de reglementare permit tuturor să folosească această terminologie, cu condiţia ca producătorul de carne să furnizeze documentaţia necesară care să susţină ceea ce se spune pe eticheta produsului. Pentru a folosi această menţiune nu este necesară niciun fel de inspecţie din partea autorităţilor.
Mai mult, înainte ca această regulă să prindă contur, toată lumea putea folosi termenul de “hrănite cu iarbă” pe produsele alimentare. Încă un lucru uluitor? Regula se aplică DOAR pentru vite şi alte animale rumegătoare, dar veţi putea observa această etichetă şi pe ambalajul produselor din carne de porc sau pui, animale care nu pot supravieţui doar cu o alimentaţie pe bază de iarbă.
Pentru a achiziţiona produsul bun: Dacă pe produsele achiziţionate găsiţi cuvintele “hrănite cu iarbă” însoţite de o menţiune care spune că “au fost verificate de organismele de reglementare”, atunci sunt mai multe şanse să nu cazi în plasă. Verificarea din partea agenţiilor de reglementare se referă la vizite efective la crescătorii, şi mai înseamnă că altă persoană în afară de crescător a văzut că animalele mănâncă iarbă.
O altă opţiune: cumpăraţi carne de la producători locali, care îţi pot detalia ceea ce mănâncă animalele lor zilnic şi care sunt deschişi, chiar şi atunci când le propui să mergi să te convingi cu ochii tăi dacă ceea ce spune e adevărat.
Fără antibiotice
Înşelăciunea: La fel ca în cazul expresiei “fără hormoni adăugaţi”, “fără antibiotice” este un termen fără sens şi este de fapt ilegal să fie utilizat pe ambalaje. Producătorii păcălesc uneori legea folosind fraze precum “crescut fără antibiotice” sau “nu au fost administrate antibiotice”.
Mai mult, unii producători de carne folosesc aceste menţiuni în timp ce îşi tratează animalele cu anti-microbieni, medicamente care funcţionează în mod identic ca şi antibioticele, dar sunt definite diferit de organismele de reglementare. Iar din perspectiva sănătăţii unui animal, “fără antibiotice” nu este întotdeauna un lucru bun.
Cei care realizează operaţiuni masive de hrănire a animalelor pot folosi în exces antibioticele pentru a îngrăşa puii şi porcii mai repede, dar crescătorii mici păstrează antibioticele pentru momentele rare în care animalele lor se îmbolnăvesc, aşa cum ar trebui utilizate.
Pentru a achiziţiona produsul bun: Conform reglementărilor organice, orice animal tratat cu antibiotice trebuie eliminat din producţia organică (poate fi în continuare vândut ca un produs crescut convenţional), astfel că achiziţionarea produselor lactate şi de carne organice este singura modalitate de a le evita pe cele dăunătoare.
Date nutriţionale
Înşelătoaria: Organismele de reglementare permit producătorilor alimentari să folosească date medii pentru numărarea caloriilor, a conţinutului sării şi a gramelor de grăsime din produsele lor. Din acest motiv, fabricanţii menţionează cantităţi complet eronate, uneori cantităţile fiind greşite cu până la 20%.
Aşadar, alimentul care are doar 500 de calorii ar putea avea de fapt până la 600 de calorii. Dacă fiecare produs consumat ar avea 100 de calorii în plus, atunci te-ai îngrăşa cu 13 kilograme în fiecare an.
O altă etichetă care atrage clienţi? Trans-grăsimile. Organismele de reglementare permit producătorilor să pună “0”, dacă trans-grăsimile se găsesc într-o cantitate mai mică de 0,5 grame. Această cantitate reprezintă “un sfert din doza zilnică”, potrivit specialiştilor care recomandă un aport zilnic de două grame.
Pentru a achiziţiona produsul bun: Produsele ambalate sunt de evitat. Alimentele fără etichete privind “datele nutriţionale”, cum ar fi fructele sau legumele, prezintă şanse mult mai mari de a fi sănătoase. Atunci când cumpăraţi produse ambalate,citiţi eticheta cu ingrediente, nu pe cea nutriţională, pentru a evita trans-grăsimile. Şi evitaţi orice produs care are listat pe etichetă “uleiuri parţial hidrogenate”. Dacă nu există uleiuri parţial hidrogenate, atunci conţinutul de trans-grăsimi este de fapt zero.
Fără gluten
Înşelăciunea: Produsele fără gluten devin una din categoriile care ocupă cel mai repede rafturile magazinelor. Însă, achiziţionarea unor alimente bazându-vă doar pe o etichetă care spune “fără gluten” nu înseamnă neapărat că evitaţi astfel glutenul, spre disperarea persoanelor care suferă de boala celiacă sau de cei cu sensibilitate la gluten.
Agenţiile de reglementare nu au creat niciodată o definiţie clară a acestui aspect, în ciuda faptului că grupurile de lobby îi împing să facă acest lucru de zeci de ani. Deşi, unele produse ar putea fi fără gluten, specialiştii spun că nu toate alimentele sunt fără gluten provenit din secară sau orz, ceea ce poate reprezenta o problemă. Aceştia spun că “de fapt nu există fără gluten din cauza contaminării încrucişate”, referindu-se la unităţile de procesare a alimentelor care fac şi produse pe bază de grâu şi produse pe care le numesc “fără gluten”.
Pentru a achiziţiona produsul bun: Momentan există două organizaţii care certifică alimentele “fără gluten din grâu, secară şi orz”. Glutenul se poate ascunde în spatele etichetelor vagi care spun “arome artificiale”, aşa că achiziţionaţi produse certificate dacă într-adevăr vreţi să evitaţi glutenul.
Multi-cereale
Înşelăciunea: Dacă o cereală este bună, “multi-cerealele” ar trebui să fie şi mai bune, nu-i aşa? Da, cu excepţia cazului în care toate aceste multi-cereale sunt doar versiuni multiple ale cerealelor rafinate nesănătoase. Iată spre ce ne îndreptăm atunci când căutăm în raft pâinea cu multi-cereale. Organismele de reglementare nu indicat niciodată în mod explicit faptul că orice produs etichetat cu “multi-cereale” trebuie să conţină versiunea integrală a tuturor cerealelor care sunt folosite, iar această scăpare este foarte bine speculată de producătorii de pâine şi nu numai.
Pentru a achiziţiona produsul bun: “Multi-cerealele” nu sunt întotdeauna rele. Unele companii folosesc într-adevăr cereale integrale în pâinea cu multi-cereale, în cereale sau alte produse coapte. Trebuie să citiţi lista cu ingrediente şi să aveţi grijă ca după orice cereală listată să existe cuvântul “integral”.
Sisteme de etichetare pe partea din faţă a ambalajelor (FOB)
Înşelăciunea: Aceste sisteme par a fi un instrument util în identificarea alimentelor sănătoase de pe raft. Dar cele 20 sisteme de etichetare pe partea din faţă a ambalajelor, care au fost dezvoltate în ultimii ani, nu încearcă să îl ajute pe client să identifice mai uşor alimentele sănătoase.
Pur şi simplu încearcă să vândă produsele. Companiile alimentare şi-au stabilit propriile criterii pentru evaluarea propriilor produse şi identificarea alimentelor “mai bune pentru tine” şi “mai nutritive” cu logouri speciale pe partea din faţă a ambalajelor. Etichetele pe partea din faţă a ambalajelor sunt un instrument de vânzare, nu de cumpărare, şi adesea subliniază aspectele bune (nivelul fibrelor, vitaminelor şi mineralelor) şi le ignoră pe cele dăunătoare (grăsimi, sodiu şi zahăr adăugat).
Pentru a achiziţiona produsul bun: Organismele de reglementare s-au sesizat atunci când etichete de genul “mai bune pentru tine” au început să apară pe produse, iar FDA, de exemplu, a rugat un departament independent să evalueze aceste aspecte şi să creeze un sistem de etichetare pe partea din faţă mai bun. Acest organism independent a determinat faptul că un consumator trebuie să ia în considerare patru lucruri, care pot apărea sau nu pe eticheta din faţă: calorii, grăsimi saturate şi trans-grăsimi, zahăr adăugat şi sodiu. Însă, cel mai bine ar fi să evitaţi alimentele ambalate şi să optaţi pentru produse integrale: fructe, legume, cereale integrale şi carne neprocesată.
Fără BPA
Înşelăciunea: “Fără BPA” apare pe un număr tot mai mare de recipiente alimentare din plastic, articole utilizate în bucătărie şi conserve de ambalare (aproape toate conservele conţin o căptuşeală de plastic realizată din BPA), sperând să atragă cumpărătorii şi să-i convingă că ambalajul produselor nu conţine o substanţă chimică toxică (legată de probleme de reproducere, de boli cardiace, şi de unele tipuri de cancer).
Pentru a achiziţiona produsul bun: Cumpăraţi produsele ambalate în sticlă sau carton aseptic şi folosiţi recipiente de sticlă, inox, ceramică atunci când gătiţi sau ambalaţi mâncarea.
Fără pesticide
Înşelăciunea: Produsele organice cresc continuu în popularitate, în ciuda recesiunii economice. Un motiv principal pentru această tendinţă este numărul mare de dovezi referitoare la efectele nocive asupra corpului uman a pesticidelor, precum Roundup şiatrazină, două dintre cele răspândite pesticide folosite în agricultură: interferează cu hormonii, cresc riscul de dezvoltare a bolilor, cum ar fi Parkinson şi cancer, şi provoacă apariţia defectelor la naştere.
În mod natural, producătorii alimentari mari vor o parte din profit, însă nu vor să plătească pentru costurile suplimentare ale certificării organice. Aşa că aceştia încearcă să păcălească cumpărătorii cum că produsele “fără pesticide” sau “fără reziduuri de pesticide” sunt la fel de bune ca şi cele organice. Unele dintre aceste alimente chiar conţin anumite certificări din partea unor terţe părţi independente care atestă faptul că produsele au fost testate şi sunt “fără reziduuri de pesticide”. Însă, aceste produse certificate conţin acelaşi nivel de pesticide ca şi toate celelalte produse non-organice de pe piaţă.
Pentru a achiziţiona produsul bun: Singura modalitate de a ne proteja familia şi pe noi înşine de efectele nocive ale pesticidelor sintetice este să cumpărăm produse organice certificate care au fost crescute fără a utiliza aceste substanţe.
Sursa: financiarul.ro