Aparent astronomia și Uniunea Europeană nu ar avea nimic în comun.
Totuși, există foarte multe similitudini între dezintegrarea unui meteorit în căderea lui spre Pământ și noua Europă anunțată a funcționa în mai multe viteze, în funcție de capacitatea de dezvoltare și de integrare a țărilor membre.
Dacă un meteorit de dimensiuni mari, ”un pietroi” stelar, în drumul lui hoinar prin Univers se intersectează cu Pământul, el va fi atras de forța gravitațională a planetei noastre. Astfel, sub presiunea acestei forțe, corpul ceresc vagabond va părăsi traiectoria avută până atunci și se va îndrepta cu viteză maximă spre punctul de coliziune de pe Terra. Din cauza vitezei foarte mari și a frecării cu aerul, mai întâi ia foc, după care, în funcție de dimensiunea lui se topește sau se poate sparge în bucăți mari, care la rândul lor se vor sparge în bucăți tot mai mici…
STAREA DE FACTO
Uniunea Europeană este un meteorit gigantic, care se deplasează dezordonat, departe de traiectoria proiectată inițial.
Plecată de la un concept foarte frumos ”Unitate în diversitate”, Uniunea Europeană trebuia să fie o casă primitoare pentru toți europenii, cu o bunăstare împărtășită de toți cei din ”casă” și cu păstrarea identității naționale a fiecărui membru.
Puțin câte puțin, toate aceste deziderate s-au transformat din obiective de atins, în vise frumoase și mai apoi în realități dureroase. Economic vorbind, bunăstarea europeană nu a fost aceeași pentru toți cei din casă, unii fiind doar piețe de desfacere pentru ceilalți, în timp ce identitatea națională a fost bine tăvălită în picioare, cu posibilitate de a deveni ”preș pe scările de la intrare”.
Ca și cum nu ar fi fost de ajuns acestea, ușa casei fiind deschisă cu multă larghețe, interes și naivitate de către stăpânii casei (Germania, Franța) către tot felul de oaspeți, am ajuns și în situația de a nu mai putea fi gazde primitoare, ci să facem eforturi să supraviețuim zilnic sub propriul acoperiș. În clipa de față atmosfera din casă este una tensionată, străinii, puțini iubitori de ordine și de regulile existente, încercând să-și impună valorile, normele și dorințele în fața gazdelor timorate, care nu prea știu cum să reacționeze la un asemenea afront adus ospitalității.
CĂDEREA…
Pentru mulți oameni de bună credință, care nu trăiesc în lumea ideilor frumoase, ci a realității, prăbușirea Uniunii Europene era demult previzibilă. ”Ca orice alt corp social, și Uniunea Europeană este un organism viu și parcurge toate etapele firești ale unui ciclu complet de viață: naștere, dezvoltare, maturitate, apogeu, involuție și dispariție. Asemeni marilor imperii sau regate”…
Opoziția deschisă a Grupului de la Vișegrad (Cehia, Polonia, Slovacia și Ungaria) a fost primul semnal puternic că nemulțumirea vizând politicile duse și deciziile impuse de către mai marii Uniunii Europene este reală și în creștere. Prin nerespectarea identității naționale, prin neîmpărțirea bunăstării, prin nesiguranța indusă pe străzi datorită imigrației necontrolate și impunerii cotelor obligatorii, s-a ajuns la RENAȘTEREA NAȚIONALISMULUI și a dorinței de reafirmare identitară.
Și tare mă tem că nu este un naționalism luminat, de tip intelectual, cultural, ci un naționalism al urii, al segregării și al mesajului violent.
Un lucru este cert: cei mai mici nu vor să mai trăiască în casa numită Uniunea Europeană în orice condiții. Vor ca ”vocea lor ” să fie auzită și respectată.
Dar și între membrii mai mici au fost diferențe chiar de la începutul conviețuirii lor sub același acoperiș. Unele țări au intrat în Uniune cu o economie mai apropiată de principiile economiei de piață, altele, printre care și România, erau în afara subiectului pentru că abia ieșiseră dintr-un comunism sever, dublat de dictatură.
După unii specialiști, România nu ar fi fost deloc pregătită să intre în Uniunea Europeană și a fost făcută membru pentru că era o piață bună de desfacere și avea o poziție geostrategică importantă. Atunci s-a încălcat deja o prima regulă vitală legată de intrarea în orice tip de alianță: ”Nu se intră într-o alianță oricum și oricând!”.
Odată intrați în UE, ajunși în ”casă”, noi românii nu am înțeles că acest tip de conviețuire are și avantajele lui și nu am știut să profităm de aceste avantaje (fondurile europene puse la dispoziție), mulțumindu-ne să visăm cu ochii deschiși la o bogăție care trebuia să cadă din cer, fără muncă și fără eforturi.
Ba mai mult, când nu duceam gunoiul sau nu trebăluiam prin casă, eram trimiși să stăm singuri la mansardă nebăgați în seama de nimeni, sau în pivniță să ne răcorim, atunci când prostiile făcute de clasa politică erau de neacceptat. Și uite așa, mai puțin în ”sufragerie” și mai mult singuri la ”mansardă” sau pedepsiți în ”pivniță”, ne-am făcut și noi românii veacul în casa numită Uniunea Europeană… Deși țipetele celor din casă și scandalurile erau la ordinea zilei și deveniseră mod de viață, mai marii casei ne spuneau că suntem bine și că viitorul sună fabulos de European!…
ȘI A VENIT …BREXITUL!
Totul până când într-o zi casa numită Uniunea Europeană a pierdut un etaj, prin plecarea numită BREXIT. Șoc pentru Germania și Franța, seniorii imobilului, care au rămas încremenite, nevenindu-le să creadă că scandalurile și amenințările de plecare de până atunci erau reale. Decizia Angliei a întărit și poziția altor țări de părăsire a Uniunii Europene: Austria, Cehia, Italia, Franța.
În acest vacarm total, părinții Germania și Franța au aplicat ”copiilor” neascultători care se revoltau, o tactică panicată de abordare a crizei, pendulând de la amenințări cu integrarea totală a statelor membre și pierderea elementelor de suveranitate și identitate(STATELE UNITE ALE EUROPEI), la promisiuni utopice ( SALARIUL MINIM EUROPEAN) și la INTEGRAREA pe mai multe viteze.
Această ultimă decizie, într-un alt context, ar fi venit ca un ceva firesc, ținând cont însă de circumstanțele defavorabile, hotărârea este de fapt o RESEMNARE și O SOLUȚIE DE AVARIE menită să mai țină unite părțile care dau să se rupă din Uniunea Europeană.
”Când am intrat, nu ar fi trebuit să intrăm. Când vom ieși, nu ar trebui să ieșim!”. Ceea ce este sigur, o rupere a Uniunii Europene ar fi un dezastru pentru România care nu este deloc pregătită pentru un asemenea scenariu. Nu tu fonduri europene atrase, nu tu cultură organizațională implementată, fără o clasă politică pe măsura cerințelor vremii, mereu așteptând sau dând motive altora să ne conducă…
Independența economică și-o permit doar neamurile puternice, pentru că așa cum arată istoria, doar acestea supraviețuiesc căderii imperiilor și a regatelor!
Dragii mei, dezintegrarea ”meteoritului” numit Uniunea Eurpeană datorită forțelor interne și externe defavorabile, este din păcate un fenomen economic și social la care vom asista în timpul vieții noastre fizice. Nu are frumusețea PERSEIDELOR, nici majestatea trecerii cometelor cu trenele lor de regină… Va fi urât, cu economii și piețe căzute, cu locuri de muncă pierdute, cu conflicte teritoriale și frământări sociale mari.
Însă cu cât bucata de meteorit care se rupe este mai mare, cu atât șansa de mai rămâne ceva din ea după ce arde este mai mare… ”Bucățelele mici de piatră nu au șansă de supraviețuire trecerii prin atmosfera încinsă a vremurilor și impactului dur cu REALITATEA și INTERESELE celorlalți”…
Sursa: Centrul tău de consultanță