Strigătul de ajutor al lui Raed Arafat

Medicina de urgenţă nu trebuie să în­găduie „comerţul”, pentru că aici avem de-a face cu intervenţii pe li­niu­ţa subţire, care desparte – în anu­mi­te momente, viaţa de moarte. Este un domeniu în care o singură clipă con­tează în mod absolut. Am lucrat în domeniul medical mulţi ani, am vă­zut de nenumărate ori că-n ur­gen­ţă-i excluse jocul, stângăcia şi decizia greşită fie şi preţ de o clipă. Dacă pe o şosea îţi poţi permite să mai ratezi ori să experimentezi, fără riscuri majore (deşi chiar ca şofer pe o şosea multe erori sunt fatale), în asistenţa medicală de urgenţă nu se poate face rabat.
Consider că demisia lui Raed Arafat este, nu atât un act de demnitate, nu o decizie orgolioasă, nu o reac­ţie la… reacţia preşedintelui, cum se crede, cât… un semnal de alarmă, care trebuie citit ca atare, un mare, mare strigăt de ajutor şi nu pentru el, ci pentru noi toţi. Este semnalul că ne putem îndrepta către consecinţe mortale, periculoase şi grave pentru oamenii care vor fi pacienţii unui sistem medical de urgenţă, măcinat de dorinţa de a câştiga bani – şi nu puţini – de pe urma vieţii şi a morţii.

Nu putem să nu remarcăm faptul că Raed Arafat a făcut „un copil”, nu­mit sistem medical de urgenţă (să nu confundăm sistemul cu SMURD-ul, căci SMURD este parte din acest sistem); l-a crescut bine şi l-a adus într-un stadiu în care acest copil lucrează pentru mii şi mii de oameni şi salvează anual mii de vieţi. Îl percep pe Raed Arafat ca pe un om îndrăgostit de copilul său, ca pe un om care acţionează cu bună-credinţă şi cu iubire pentru a-şi salva copilul ameninţat de distrugere.

Discursurile sale de după demisia de la Ministerul Să­nătăţii trebuie private dincolo de po­litic, aşa cum singur a sugerat Raed Ara­fat; am văzut în cuvintele sale un stri­găt de ajutor al unui om care iu­beş­te ceea ce face şi care trăieşte o tea­mă covârşitoare la gândul că viaţa a mii de oameni din viitor va deveni un obiect de comerţ. Viaţa şi moartea nu trebuie aşezate lângă bijuterii, case, mobile, lustre şi articole de hy­per­market; nu se face comerţ cu viaţa şi cu moartea, asta spune Raed Arafat, asta spune demisia sa. Nu-i în gestul lui Arafat o măruntă tulburare a or­go­liului omenesc, ci un gest de mare iubire pentru oameni şi un gest prin care el a făcut un pas înapoi de pe drumul care duce sistemul de urgenţă către statutul de „sistem în care se face comerţ cu viaţa şi cu moartea”.

Să ne amintim că-n Biblie există o scenă în care Iisus se înfurie, singurul moment de furie al mântuitorului. Acest moment era tocmai acela în care preoţii făceau comerţ în templu. A face comerţ în sistemul medical de urgenţă e un fel de a face comerţ în templu; să nu uităm că mesajul Bi­blic este unul simbolic şi să nu uităm că tot Iisus ne-a spus că „trupul nostru este templul lui Dumnezeu”.

Să înţelegem semnalul viguros, alarma, care ţipă în speranţa că vom auzi strigătul ei în mod corect. În privinţa asta, o singură clipă de amorţire a alegerii, un singur moment de inaniţie a înţelegerii pot spulbera ani întregi de muncă şi destinele unor oameni, potenţiale victime ale comerţului „în templu”!

Sursa: jurnalul.ro