C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Regionalizare sau apărarea interesului național?!

Prin aceste “zvarcoliri de primavara” din Absurdistanul acesta romanesc, intr-un moment clar al degradarii si al intunecarii relatiilor si atitudinii umane, tot mai mult, aici, unde “toate-s vechi si noua toate”, intr-o Romanie mereu “pe margine de soarta”, sub viscole si cutremurari din 1990 incoace pe urcusul Golgotei, se randuiesc, frecvent in ultima vreme, discutiile aprinse despre regionalizare aici, in Ardealul nostru romanesc, regionalizare dupa orientari maghiare, conform unor tinute si obsesii ale celor care doresc, din 1990 incoace, destructurarea statului national unitar roman si federalizarea tarii. Totul, parca asezat sub versurile paunesciene: “Ce cale se cuvine sa urmam,/Vrem liniste sau acceptam zazanii?”.

“Reimpartirea Romaniei?” – se intreba un coleg de breasla. “In istoria sa milenara – spunea el –, teritoriul actual al Romaniei a fost mereu impartit. Dacii erau impartiti in triburi. Romanii au impartit teritoriul cucerit in provincii. Au aparut, in zona Evului Mediu, cnezatele, toate urmate de voievodate si principate. Incet, incet, romanii, cu perseverenta, au reusit sa se uneasca, totusi, desavarsind procesul unificarii la 1 Decembrie 1918. Credeam ca lucrurile s-au lamurit, dar se pare ca nu e asa.

De 23 de ani, periodic, in functie de interesele politice ale partidelor aflate la guvernare, ni se spune ca Romania trebuie reimpartita. Ba judetele sunt prea mici si nu permit, draga Doamne, accesarea optima a fondurilor europene (de-ar fi asta marea problema din pricina careia gradul nostru de absorbtie nu a ajuns nici la 10 la suta, dar este doar o scuza pentru impotenta!), ba maghiarii cer autonomia teritoriala. Acum suntem, din nou, in faza accentuarii eforturilor in directia autonomiei teritoriale, dar mascate, sub grija pentru implementarea dezvoltarii economice. Sa nu uitam ca liderii radicali ai maghiarimii nu au ezitat sa afirme ca independenta Kosovo este un model de urmat. Chiar daca foloseste mijloace si declaratii mai moderate, UDMR are, ca obiectiv, obtinerea autonomiei teritoriale. In contextul acestei afirmatii, recursul istoric de la inceputul acestor randuri si apelarea la 1 Decembrie 1918 nu sunt intamplatoare.”

Conform unui protocol de colaborare guvernamentala si parlamentara, semnat la Bucuresti, la 2 martie 2011, cu o “foaie de parcurs”, care, printre proiecte legislative cu termene limita pentru adoptare, precum Legea Statutului Minoritatilor Nationale, cuprindea si Legea de reorganizare a regiunilor, depusa de UDMR, care, dupa cum ati aflat, a trecut prin Senat, prin aprobarea tacita a PDL, UDMR, UNPR, aflate la guvernare pe timpul Cabinetului Boc, cu specificarea ca trebuia finalizata pana in anul 2012! Un prim-pas spre destructurarea si federalizarea Romaniei! Cum solicita UDMR reimpartirea Romaniei? Sub masca stravezie a “dezvoltarii economice”, erau prevazute cinci macroregiuni de dezvoltare, cuprinzand 16 microregiuni, una dintre aceste microregiuni, formata din judetele Covasna, Harghita si Mures, avand trasat teritoriul fostei Regiuni Autonome Maghiare, la randul ei constituita, in anul 1952, la ordinul lui Iosif Vissarionovici Stalin, pe conturul vechilor Scaune Secuiesti. Deci, gand clar de intoarcere la RAM! UDMR miza, lucru cat se poate de clar, pe majoritatea parlamentara de atunci, cu PDL si struto-camila udemerista – la putere! Frica dainuitoare a Puterii era deslusita, pretentiile udemeriste asezand Puterea intre ciocan si nicovala: “Fara UDMR, majoritatea parlamentara dispare si, odata cu ea, guvernarea Emil Boc!”. Kelemen Hunor o spunea, cat se poate de clar, amenintand, fara pic de retinere: “Daca visul UDMR pica (…), Guvernul nu mai are sustinerea noastra!”. Santaj pe fata! Interpretarile din ultimii ani sunt diverse. S-a afirmat ca “regiunile Romaniei nu corespund noilor provocari ale perioadei bugetare europene.” Marko Bela, liderul UDMR de atunci, sustinea ca acele opt regiuni, in reorganizarea conceputa pe vremea aceea, “sunt foarte putine, sunt prea mari, nu sunt coerente, nu exista o coeziune in cadrul acestor regiuni si, in loc de cele opt regiuni, sa fie 15-16. Pai, cum sa fie ele “coerente”, cand singurul gand al lui Marko Bela era o forma noua, cosmetizata, de revenire la Regiunea Autonoma Maghiara, care disparea, dupa impartirea administrativ-teritoriala a Romaniei din februarie 1968? Conform Legii nr. 315/2004, regiunea de dezvoltare 7 – Centru, cuprinde judetele Alba, Sibiu, Mures, Harghita, Covasna si Brasov, in timp ce propunerea UDMR, din anul 2009, viza 16 regiuni, cea cu numarul 14 cuprinzand judetele Covasna, Harghita si Mures. E cat se poate de clar unde se bate, spre asa-zisul Tinut Secuiesc, autonomie teritoriala pe criterii etnice! De fapt, nu este o propunere singulara, din moment ce, in martie 2010, un deputat UDMR propunea ca Aradul sa nu faca parte din aceeasi regiune de dezvoltare cu judetul Timis si sa se alature judetelor Bihor, Satu Mare si Salaj. Cu gandul, bineinteles, la o alta autonomie – Partium din nord-vestul tarii! Ba mai mult, unii au mers pana acolo, incat o regiune sa fie chiar pe teritoriul cedat Ungariei, prin Diktatul de la Viena, din 30 august 1940, formata din Harghita, Covasna, Mures, Bistrita-Nasaud, Salaj, Satu Mare, Bihor, Maramures! Mai altfel spus: gandul ticalos al “unui nou stat pe teritoriul unui stat national, european.” Cel mai transant s-a dovedit domnul acad. Dinu C. Giurescu, azi deputat, care demonstra ca, prin planurile ascunse, de culise, acest ONG-UDMR, nici uniune culturala, nici partid politic, din pacate, “a ajuns – prin tradarea de la Bucuresti si politica pasilor mici ai UDMR si ai Budapestei – la pretentiile teritoriale ale lui Horthy, Hitler si Stalin”, privind Ardealul romanesc.

Asadar, Senatul Romaniei, nu Parlamentul de la Budapesta, a votat varianta UDMR, trecuta prin… aprobare tacita, presedintele de sedinta, domnul Melescanu, invocand ca “nu era indeplinit cvorumul de vot”, “fara sa fi avut loc niciun fel de dezbatere, fara niciun fel de discutie in public”, fiind, totusi, vorba “despre o chestiune de interes national, despre reimpartirea, pe regiuni, a Romaniei”! Or, in 1968, propunerea de revenire la judete a fost publicata in presa, spre dezbatere publica, nu pe tacute, nu pe furis, nu departe de parerile romanilor.

Fara indoiala, ideea noii impartiri administrative a Romanei apartine, dupa cum se stie, UDMR, bantuita de ambitia autonomiei maghiarilor, sprijinita de “conducatorii obsedati de redesenat si personalizat, in interes propriu, harti si tara”! Dornica de autonomii de tot soiul, cu gandul de a urma, ca modele, independenta unilaterala a provinciei separatiste Kosovo, Catalonia, Tirolul de Sud, chiar Gagauzia, ei, separatistii, se prefac, smechereste, ca n-ar sti ca-i vorba, in cazurile invocate, de o alta gasca in alta traista, de o alta Marie cu alta palarie! Asa se face ca, din pacate, reorganizarea administrativ-teritoriala a devenit “o chestiune politica si mai putin stiintifica”, neluand in seama un mare adevar: “Romania nu poate copia modele din Europa de Vest, cum ar fi modelele francez, german, austriac, italian, spaniol, belgian, elvetian, aceasta din ratiuni nationale, etnice, lingvistice, economice” ale unui “stat national unitar.” Sa ne mai miram, oare, ca “o anumita redesenare a regiunilor, pe placul si sub presiunea UDMR, sperie Ardealul”? De ce nu doresc liderii UDMR o regiune formata din judetele Alba, Sibiu, Mures, Harghita, Covasna si Brasov? Simplu de intuit si de raspuns: “in situatia regiunilor mari, pozitia maghiarilor s-ar diminua, in asa-zisul Tinut Secuiesc (mai corect spus secuizat!), in Partium, in partea de sud sau de nord a Ardealului, iar in Banat, nici nu mai vorbim”. Autonomia teritoriala a Tinutului Secuiesc n-ar mai fi posibila. Or, asta nu le place. Asta-i doare! Ciudat! PDL a primit, cu satisfactie chiar, propunerea UDMR de formare a unei regiuni compuse din Harghita, Covasna si Mures, autonomie teritoriala, pe criterii etnice, in inima Romaniei!

Redesenarea, reimpartirea regiunilor, la initiativa si la cererea UDMR (care, acum, in formula Brasov-HarghitaCovasna-Mures – Sibiu – Alba, nu mai este de acord!) “nu are la baza decat criteriul etnic”! O aberatie in preajma focului mocnit din Ardeal a unei impartiri dupa un plan stupid elaborat de Csutak Istvan, expert in politica regionala a UDMR. Plan al unei intoarceri in trecut! Despre aceasta regionalizare, care, dupa unii, oricum trebuie sa aiba loc, romanii trebuie sa fie intrebati. Sa conteze si parerea lor. Reimpartirea Romaniei sa nu se faca dupa harti de straini concepute, nici dupa hachitele Budapestei, de insi mereu cu alte masti. Nu cu discretie nejustificata si paguboasa, ci cu indrazneala si fermitate! Nu cu orgolii nesatisfacute ale unor insi care se viseaza sa fie guvernatori, ci cu programe pentru viitorul economiei romanesti! Nu judecand ingust, in sfera implinirii unor dorinte personale. Nu circ, ci eficienta si principii! Nu sub o masca parsiva, ci din respect pentru romani si Romania! Nu cu lampile stinse, ci la vedere! Nu cu raceala si indiferenta! Nu polemici, ci dorinta neamului romanesc! Nu fanarioti, ci patrioti si buni romani! Noi, romanii ardeleni, dorim, daca va fi sa fie o noua regionalizare (asupra careia avem destule indoieli si semne de intrebare!), ca ea sa fie un fel de testament de implinit, cu gandul nu doar la prezent, ci mai mult la un dorit, asteptat viitor! El conteaza! O iesire intr-un alt nou orizont, intr-o alta lumina! Ne dorim aici un pamant romanesc, fara sarbatori ostentative, de 15 martie, ale Ungariei pe pamantul Ardealului romanesc (in Ungaria – da!, nu in Romania!), fara asa-zisul Tinut Secuiesc, fara RAM (Regiunea Autonoma Maghiara), fara alte zone autonome de la extrema vestica, in Bihor, Salaj, Satu Mare, fara Partium, tot o alta dorita autonomie teritoriala. Un Ardeal fara sarbatorirea si pomenirea, cu fast, a criminalului de razboi Wass Albert, condamnat la moarte, in contumacie, vinovat de moartea unor romani si evrei nevinovati, fara proslavirea unui Nyrõ Jozsef, fascist, antiroman, antisemit si hortyst notoriu. Un Ardeal fara un manual de “Istoria secuilor”, ofensa la adresa Romaniei si a romanilor.

O regiune in care sa nu se dea uitarii genocidul de la 1848-1849 impotriva romanilor, nici crimele abominabile de la Ip, Traznea, Muresenii de Campie, Sucutard, Prundul Bargaului, Moisei si Sarmasu, din multe alte localitati ardelene, pe timpul Diktatului de la Viena, in teritoriile vremelnic ocupate de trupele hortyste si de administratia de la Budapesta! Un Ardeal in care limba romana sa fie, la ea acasa, stapana! Vrem linistea interiorului si a hotarelor, nu taceri cu subintelesuri, aici, unde avem si acele sfaturi din strabuni, de care sa se tina cont, mai ales ca ei sunt inaintemergatorii care “au inflorit brazda”. Pentru ca nu tot ce vine din afara, ca sfat, uneori chiar impus, este bun, potrivit si folositor pentru romani si Romania. O regionalizare trebuie facuta, incat sa nu sufere blestemul si reprosurile urmasilor, ci dupa mandria de a fi roman, cu Tricolorul in suflet, in asa fel, incat sa nu poata spune romanul dupa pasul facut: “Nu ti-ai iubit poporul, maiestate!”, cum scria Alexandru Vlahuta, cu referire la cei care, proslaviti mereu, se gandesc doar la ingustul interes propriu. Ciuruiti de toti maharii, am fost destul, din 1990 incoace! Ma adresez domnilor parlamentari, mai ales. Stiu ca unii gandesc in postura de “Gica Dezastru si Catastrofa”, stiind, si inca prea bine, ca, dupa 1989, avutia nationala a fost transferata in niste buzunare personale, ale celor facand osanza postdecembrista. “Nimeni nu ne poate impiedica sa facem legile noastre, in tara noastra!” – spunea Nicolae Iorga, pe atunci presedinte al Adunarii Deputatilor din Dealul Mitropoliei. Alegerea pozitiei noastre trebuie sa se faca cu capul ridicat! Doar tot Nicolae Iorga spunea: “Ori suntem o tara de nimic, si atunci ne porunceste oricine, sau suntem o tara in stare sa sprijinim pe umerii nostri misiunile ce ne revin, si atunci nu ne este frica de nimeni.” In acest caz, la ordinea zilei, trebuie sa fie prudenta si intelepciunea. “Dea Domnul din soarele lumii sa vina,/si pentru poporul roman, o lumina,/o blanda lumina ros-galben-albastra/si bine sa fie in patria noastra.”

P.S. 1. Conform unui recent sondaj, realizat de IRSOP Research, la comanda ziarului “Adevarul”, 40,8% dintre romani nu sunt de acord cu introducerea regiunilor, ca unitate administrativteritoriala, in Constitutie, prioritate avand alte probleme, de pilda cele economice, considerand ca actuala impartire nu are niciun cusur. Intrebat ce va face, cum va proceda Guvernul in cazul in care, conform sondajului IRSOP/ “Barometrul de opinie publica – Adevarul despre Romania”/, romanii nu doresc regionalizarea, premierul Victor Ponta a sugerat ca “Guvernul ar putea merge pe angajarea raspunderii!”. Doamne, ce-o fi in capul lui?

2. “Cronica romana” (16 septembrie 2010); “Glasul Maramuresului” (17 martie 2010); “Ziua de Cluj” (18 martie 2011); “Cuvantul libertatii” (23 martie 2011); “Sinteza documentara a Centrului European de Studii Covasna-Harghita” (2011); Adevarul (16 mai 2012).

Autor: LAZAR LADARIU

Sursa: cuvantul-liber.ro // cotidianul.ro

Related Posts

One Response “Regionalizare sau apărarea interesului național?!”

  1. ion says:

    udmr nu va fi deacord nici daca se imparte ro asa cum zic ei . ei vor autonomie duar cand vorbesc . cum sa-si piarda functile din sistemul bugetar al ro . ei striga numai pt prosti si deo parte si de alta, pe uni ii irita pe altii ii gadila si asa bine mersi ei ies la pensie din parlament ro . bela a si dat de inteles ca asa mai usor cu autonomia ca in tirolul de sud , aproape 40 de ani .

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss