Nu te lăsau să ai mai multe mașini, mai multe locuințe sau averi impresionante, pentru că tot ceea ce își doreau era ca poporul să aibă indivizi care să fie egali: indiferent de capacitate, toți să aibă o casă și un loc de muncă și, eventual, să mănânce și aproximativ aceeași mâncare. Vorbesc, desigur, despre comuniști.
Pe acei comuniști, societățile unde au fost prezenți i-au respins pentru că, la un moment dat, lucrurile au devenit insuportabile, pe bună dreptate. Hai să fim sinceri: de ce ne-am dori să fim egali (a se citi “toți la fel”) în materie de venituri, de averi, în condițiile în care unii dintre noi pot și vor să facă mai mult?
Și acum să vorbim un pic despre capitalism, sistemul economic specific sistemelor politice democratice, bazat pe libertatea de a acumula oricât, fără să existe plafoane. În funcție de capacitate, orice om poate desfășura activități care-i pot aduce venituri pe care nimeni nu are voie să le controleze decât dacă au fost realizate ilegal.
Nu acesta este ceea ce ne-am dorit? Nu acesta este capitalismul cu care americanii s-au mândrit atâtea sute de ani? Atunci de ce vorbesc de inegalitate și ies în stradă pentru că există inegalitate?
“Suntem cei 99%!”, este unul dintre sloganurile celor care protestează împotriva bancherilor de pe Wall Street, slogan din care aproape că reiese faptul că greșeala celor 1% este că s-au îmbogățit.
Veniturile celor mai bogaţi americani au crescut de 15 ori mai rapid începând din 1979 decât ale celor mai săraci locuitori ai Statelor Unite, relevă un raport oficial dat publicităţii chiar ieri. În consecință, procentul veniturilor celor mai bogaţi 1% dintre americani în veniturile totale s-au dublat în intervalul 1979 – 2007. Asta este capitalismul, în definitiv. Comunismul era sistemul care ar fi putut împiedica aceste tendințe și ar fi putut omogeniza, numai că prețul egalității era mult prea mare. Chiar dacă are drept consecințe împărțirea în tabere formate din “1%” și “99%”, acesta este capitalismul pe care ni l-am dorit. Și nu e un rău în sine.
În mod sigur, voi fi aspru criticat pentru că multă lume va considera că țin cu cei bogați, considerați a fi sursa răului la care s-a ajuns acum. Bogăția în sine nu e un lucru rău. Poate fi rău modul în care este dobândită. Dar opinia de mai sus nu este despre legal/ilegal, ci despre egal/inegal. Și să ne amintim că în urmă cu 21 de ani s-a ieșit în stradă pentru că oamenii s-au săturat să fie întru totul egali.
Autor: Valentin Vioreanu
Sursa: capital.ro
Acest capitalism de căcat căreia îi ridici osanale, o fi bun pentru matele, care eşti spălat şi apretat la creier de sistem, măi nea Viroreanu. Ca luptător împuşcat în decembrie 1989, pot să-ţi certific că nu am ieşit în stradă pentru a avea ceva.Am ieşit în stradă că nu mai suportam rebuturile societăţii în posturi de decizie şi nu mai suportam pe cel cu mapa, sau cu gura, adică guriştii care aveau mai mult decât cel care muncea.Dar acest capitalism de căcat, pe care îl iubeşti, a făcut ca numărul celor ce muncesc cu gura sau cu imprimanta(de făcut bani) să fie net superior unui savant.Trebuie să fii deja trepanat la cap să crezi că cineva ar dori egalitate.Dar democraţia este cea în care conducerea aparţine poporului prin aleşi. Nu asta de acum unde puterea aparţine doar lor, după ce au prostit alegătorul să-i voteze.Norocul nostru al românilor este că nu sunt mulţi cei care judecă totul prin avere.Suntem unii care admirăm “meritocraţia”! Dar bănuiesc că nu ştii cu ce se mănâncă.
Problema esențială a capitalismului nu mai este de mult legalitatea, ci moralitatea.
Este moral să folosești substanțe chimice nocive pentru sănătate (LEGALE, conform codex alimentarius) în fabricarea alimentelor pentru a mări profitul? Caz concret ALDIS.
Asta ca să nu mai vorbim de moralitatea produselor gen cola, fast food sau a țigărilor (toate acestea generează profituri uriașe).