C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Lipsiți de drepturi, dar copleșiți de obligații (2)

Egalitatea în drepturi
spini
ARTICOLUL 16
(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.

Conform acestui articol, toți cetățenii sunt egali în fața legii, însă, după cum se vede, realitatea contrazice aceste principii esențiale de organizare a societății românești. Pentru că de multe ori autoritățile publice acționează injust, făcând ca doar o parte dintre cetățeni să beneficieze la timp de servicii, iar dintre ei, cei favorizați… adică, mai pe românește, clientela și nepotismul. Sistemul birocratic românesc este unul dintre cele mai draconice din Europa, așa că, cel care dorește să fie servit la timp și efficient, trebuie să cotizeze cu nițcaiva cash pe sub mână… mereu aceeași „sfântă” șpagă!

Dacă reprezentanții justiției au întins mâna după bacșișuri consistente de ordinul sutelor de mii de euro, ce să mai spunem despre ceilalți funcționari la stat care n-au tangență cu rigorile legii, de aceea abaterea de la aceste imperative reprezintă scopul care scuză mijloacele. În consecință, nu există nici o egalitate în drepturi a cetățenilor români, sunt doar cuvinte pe hârtie. Din contra, discriminarea și privilegiile primează cu desăvârșire din moment ce, unii cetățeni certați cu legea primesc o pedeapsă mult mai mare decât alții care au săvârșit fapte mult mai grave. Inechitatea socială se datorează corupției extinse în rândul angajaților la stat și este problema care macină normala desfășurare a activității acestor organe reprezentative ale societății. Potrivit unu studiu de caz efectuat în țară, printre cele mai încălcate drepturi sunt menţionate: dreptul de a fi judecat echitabil (61%), dreptul la despăgubiri în caz de eroare judiciară (59 %) şi dreptul de protecţia a proprietăţii (58 %). În opinia românilor, instituţiile care încalcă cel mai frecvent drepturile omului sunt Guvernul (ministere, agenţii guvernamentale, 62 %, instanţele de judecată (60 %), Parlamentul şi sistemul de sănătate (57 %) şi administraţia publică locală (50 %).

Cetăţenii români în străinătate

ARTICOLUL 17

Cetăţenii români se bucură în străinătate de protecţia statului român şi trebuie să-şi îndeplinească obligaţiile, cu excepţia acelora ce nu sunt compatibile cu absenţa lor din ţară.

Există nenumăratele cazuri semnalate în care cetățeni români, plecați la muncă în străinătate, s-au confruntat cu probleme grave, precum: decese, violență extremă, abuzuri și discriminări la locul de muncă, probleme care ar fi trebuit să fie soluționate de către M.A.E. Cum doar de puține ori, cei din minister au intervenit, mulți românii din străinătate au devenit victime lipsite de apărare. Ignorați de către organele abilitate să le rezolve problemele, ei își acceptă resemnați condiția umilă de cetățeni a unui stat deficitar din toate punctele de vedere , care i-a condamnat la durerosul exod ce pare că nu se mai sfârșește. Readuc în atenție multitudinea cazurilor de discriminare pe criterii etnice ale românilor care muncesc în țările U.E. Români care sunt confundați cu țiganii, batjocoriți și stigmatizați. Această problemă complicată a confuziei dintre români și țigani a generat câteva scandaluri internaționale de răsunet, iar Statul Român a făcut doar câteva intervenții pe cale diplomatică, care doar au cronicizat situația de importanță majoră.Infractorii țigani, responsabili atât pentru distrugerea imaginii României în străinătate, cât și pentru răul creat românilor de bună credință care pe nedrept sunt etichetați drept țigani de către străini, n-au fost trași la răspundere. Din contra, consecințele le plătesc tot cei care ar trebui să fie despăgubiți.

Un alt scandal internațional foarte mediatizat este cel legat de Familia Bodnariu, români care trăiesc în Norvegia, ai căror copii au fost luați din familie de către Barnervernet, cu pretextul aberant că ar fi fost abuzați fizic și îndoctrinați. Cazurile de acest s-au înmulțit alarmant și au început să fie din ce în ce mai mediatizate. Barnevernet este o instituție statală prezentă în țările scandinavice, care se consideră a fi o autoritate ocrotitoare și apărătoare a copiilor abuzați. În realitate, Barnervernet se folosește de autoritate pentru a răpi copii familiilor de emigranți. Există nenumărate cazuri asemănător celui al familiei Bodnariu, familii de români din sânul cărora au fost smulși copilași pentru unele presupuse motive de abatere de la conduita familială normală. În acest timp, politicieni români din cercul puterii cât și cei din opoziție au profitat de scandal pentru a-și atrage simpatii, fără nici o implicare serioasă. Statul Român, din nou și-a dovedit incompetența și lipsa de interes. George Alexander, un român specialist în managementul educațional, dar și scriitor și ziarist, trăitor de mai bine de 20 de ani în Norvegia, a făcut dezvăluiri șocante cu privire la modul cum instituția Barnervernet operează. Recent, scriitorul a publicat la Editura Națiunea cartea intitulată „Copiii noștri în închisorile lor – furați de Barnevernet”, în care autorul explică mecanismele perfide de funcționare ale monstruoasei instituții numită Barnervernet. În dorința lui de a face cunoscut adevărul, luând atitudine fermă în rolul de militant pentru cauza familiilor nedreptățite, deposedate de copii, scriitorul George Alexander și-a pierdut funcțiile de manager la unitățile preșcolare din Norvegia, devenind un indezirabil al sistemului. Actualmente, Alexander face eforturi pentru obținerea aprobărilor juridice necesare înființării Asociației pentru Protețtia Copilului și Familiei „George Alexander.” Datorită presiunii opiniei publice internaționale și a nenumăratelor proteste organizate în multe țări din lume, familia Bodnariu a reușit să-și recupereze copiii în luna Iunie a acestui an. Mai rămâne ca celorlalte familii românești care trăiesc în țările scandinave și care se află în situația soților Bodnariu, să li se facă dreptate. Acest articol din constituție este o altă gogoriță care servește scopurilor demagogice. Ce beneficii să aibă românii din străinătate de la statul român, dacă românii aflați în țară sunt tratați ca niște sclavi, împovărați de obligații și lipsiți de drepturi? În inima României, în două județe locuite de români și maghiari aflați în număr majoritar, românii sunt considerați de către etnia conlocuitoare, drept o masă de intruși și sunt tratați ca atare pe teritoriul propriei lor țări. Ce să mai spunem despre comunitățile românești din țările vecine, români care sunt condamnați la uitare de către frații lor de peste graniță, români care se pierd în procesul asimilării pierzându-și originea.

CAPITOLUL II

Drepturile şi libertăţile fundamentale

Dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică

ARTICOLUL 22

(1) Dreptul la viaţă, precum şi dreptul la integritate fizică şi psihică ale persoanei sunt garantate.

Acest paragraf susține, se pare, drepturi imaginare… Pentru că entitățile desemnate să asigure dreptul la viață și la integritatea fizică și psihică a cetățenilor nu-și îndeplinesc atribuțiile. Ce înseamnă asigurarea dreptului la viață? Cum asigură Statul Român cetățenilor săi dreptul la viață, când autoritățile statale dorm în papuci? România se află printre primele state din lume cu cea mai mare rată a deceselor survenite din cauza actelor de violență, sinucidere din cauza nivelul de trai scăzut, bolilor, accidentelor rutiere datorate lipsei autostrăzilor și a șoselelor modernizate, un adevărat masacru care aruncă România pe primul loc în U.E în ceea ce privește rata ridicată a accidentelor rutiere. Peste acestea se mai adaugă și Ordonanţa de Urgenţă nr. 48, dată de Guvernul României în luna Iunie 2010, care a dus la măsura de închidere a peste 200 de unități spitalicești. Această dispoziție criminală a venit din partea stăpânilor din afară, care ne-au îndatorat și subjugat pe vecie, FMI și Banca Mondială, cu pretextul economisirii de bani la buget. Închiderea spitalelor s-a efectuat fără să se asigure dotarea corespunzătoarea a celorlalte unități sanitare rămase active, fără ca să se asigure asistența primară, tratamentul la domiciliu și înbunătățirea serviciilor de urgență. Rezultatul acestor decizii păguboase a dus la supraaglomerarea spitalelor, reducerea personalului medical, ineficența aparaturii, creșterea numărului de îmbolnăviri și decese, unele spitale au devenit adevărate focare de infecție, mulți pacienți s-au externat mai bolnavi decât înainte de internare, iar alții au decedat în urma infecțiilor contactate din mediul spitalicesc.

Dreptul la o viață decentă este călcat în picioare, iar hotărârile luate de către organele ierarhice împing aceste dispoziții până la limite subumane. Salariile în România sunt cele mai mici din Uniunea Europeană, orele de muncă sunt mult peste medie, munca este desfășurată în condiții precare, iar venitul minim asigurat sub 300 de Euro nu acoperă cheltuielile; salarii mizerabile, prețuri foarte ridicate la bunurile de consum, aproape le fel de mari ca cele din țările europene dezvoltate. Sistemul fiscal, impune în mod nejustificat, taxe uriașe în raport cu veniturile pe cap de locuitor, deoarece taxele ar trebui fixate în funcție de suma veniturilor cu care ar trebui corelate, astfel media să fie una convenabilă. În România calitatea vieții se degradează de la zi la zi tot mai mult, reformele și planurile de dezvoltare anunțate de guvern nu sunt decât trâmbițeli demagogice. Guvernul urmează directivele impuse de BRUXELESS, FMI, NATO … Numarul deceselor în Romania a depășit nivelul constant în ultimii 20 de ani, variind intre 240.000 – 260.000 de decese anual, în timp ce numarul de nascuți-vii a scazut semnificativ, ajungand la 170.000 în 2014. În plus, rata medie de decese înregistrate de România este peste rata mortalității din Uniunea Europeana, respectiv 13 decese la mia de locuitori, față de media UE de 10 decese la mia de locuitori. Așadar, aceste sondaje veridice indică rata mortalități foarte ridicată în România. În consecință, dreptul la viață și la un trai decent al cetățenilor nu este respectat.

Dreptul la apărare

ARTICOLUL 24

(1) Dreptul la apărare a cetățenilor este garantat.

Mai este nevoie să reamintesc cine are dreptul la apărare în România? Doar cetățenii privilegiați ai regimului, precum: afaceriștii oneroși cu relații clienteliste, clanurile mafiote țigănești, baronii politici și politicienii infractori cu dosare penale la activ care sunt reținuți doar formal și temporar în arest, ca apoi să fie eliberați pe motiv de boală sau dovezi de acuzare insuficiente. Infractorii cu funcții publice înalte sunt cei care dirijează politica sistemului justițiar în favoarea lor și a protejaților lor. Numai în România a fost posibil ca șefi de stat și miniștrii, care au comis acte de delapidare și corupție, aducând prejudicii grave societății, conform prevederilor codului penal, prin asocierea la infracționalitate, au rămas nestingheriți mai departe în funcții. La celălaltă extremă se situează infractorii mărunței, care, în comparație cu ceilalți infractori cu stea în frunte protejați de imunitate, care au furat din visteria statului bani și bunuri cu sacul, sunt profani în arta infracționalității. Diferența este că infractorilor mărunței li se aplică pedepse penale mult mai drastice decât acelor făptași cu funcții și privilegii care au comis abateri de la lege mult mai grave. Așadar, cine îi apără pe cetățeni, poliția care de multe ori se asociază la acte infracționale? Procuratura care emite verdicte în funcție de interesele clientelare?

Secretul corespondenţei

ARTICOLUL 28

Secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri poştale, al convorbirilor telefonice şi al celorlalte mijloace legale de comunicare este inviolabil.

În România la ora actuală există cinci servicii de securitate națională paralele SRI-ului și subordonate acestuia .Aceste servicii de securitate au fost înființate special pentru urmărirea cetățenilor prin folosirea instrumentarului tehnologic în activitatea de spionaj. Oricare cetățean care se folosește de minunile tehnologiei, telefonul și calculatorul, pentru a purta corespondență, vor fi monitorizați de către agenții securității în spațiul virtual, iar conversațiile telefonice sunt ascultate și înregistrate. Aflarea locației exacte a persoanei în cauză este relativ simplu de aflat, fiindcă telefonul celular este în permanență conectat la un releu GSM. Interceptarea convorbirilor și a mesajelor este cel mai răspândit mod de a asculta un telefon mobil. Există și metode foarte avansate de intercepție; în general, aceste metode necesită echipamente avansate și nu sunt la îndemâna oricui. Din păcate, nimeni nu poate împiedica ascultarea telefoanelor mobile, nici noi, cei care le folosim, nici cei care ne pun la dispoziție aceste servicii. Aparatura de ascultare a celularelor, existentă în prezent pe piață, este cu mult mai performantă decat sistemele de protecție pe care le au firmele de telefonie mobila. Spionajul electronic a adevenit arma cea mai eficientă a serviciilor secrete, operațiune caree se consideră simplă și care permite stocarea unei cantități uriașe de informații despre subiecții urmăriți, fără ca aceștia să poată afla. Așadar, site-urile de socializare, paginile de e-mail și alte pagini net nu mai oferă nici o garanție a accesării în mod privat de către utilizatori.

Libertatea conştiinţei

ARTICOLUL 29

(1) Libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă, contrare convingerilor sale.

Este un alt paragraf din Constituție care nu a fost și nu este pe deplin respectat. S-ar spune că ne-am câștigat acest drept după căderea comunismului, însă nu există nici o libertate a gândirii, atât timp cât, asupra cetățenilor, se exercită influențe pe căi informatice propagandistice menite să manipuleze mentalul colectiv. Ce înseamnă de fapt libertatea gândirii și opiniei a cetățenilor? Ideal ar fi atunci când omul deține o conștiință proprie și un mod de gândire propriu, fără să-i fie împregnate pe cale conștientă sau subconștientă informații care i-ar putea influența sau altera starea de conștință. Exercitarea unor astfel de influențe nocive asupra psihicului uman determină excluderea gândirii raționale. Din 1990 până în prezent, agenții de propagandă și dezinformare ai serviciilor secrete, susținători și colaboratori guvernelor, au operat într-un mod subtil pentru inducerea opiniei publice într-o continuă eroare. Prin metoda diversiunilor și a manipulărilor ordinare s-a ajuns la desființarea treptată a sindicatelor sau a oricăror asociații care sprijină formele de protest autentice până la punctul definitiv de a înlătura societatea civilă veritabilă alcătuită din oameni incoruptibili, apărători ai adevărului care luptă pentru drepturile cetățenești. Libertatea gândirii și a conștiinței nu implică, oare, și dreptul de a te ridica împotriva nedreptăților și dreptul de a protesta și de a nu fi de acord cu măsurile opresive ale autorităților care amenință permanent libertățile fundamentale umane?

Autor: Andreea Arsene
sursa: ziarulnatiunea.ro

Related Posts

One Response “Lipsiți de drepturi, dar copleșiți de obligații (2)”

  1. camarad says:

    Respect, Andreea! Te asteptam la Predeal pe 19.

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss