C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Fermierii cer salvarea agriculturii. Ce măsuri sunt necesare

Reprezentanţii agricultorilor spun că trebuie avut în vedere modul de acordare a subvenţiilor, haosul legislativ, reducerea TVA la produsele alimentare, măsuri pentru facilitarea desfacerii producţiei şi stimularea creării de locuri de muncă în agricultură

Federaţia AGROSTAR a identificat o serie de probleme în domeniu şi cere Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR) rezolvarea urgentă a acestora. Acestea vizează modul de acordare a subvenţiilor, haosul legislativ, reducerea TVA la produsele alimentare, măsuri pentru facilitarea desfacerii producţiei şi stimularea creării de locuri de muncă în agricultură.

“Am înaintat Ministerului Agriculturii un document cu toate problemele din sector şi cu măsurile pe care le propunem pentru redresarea acestui dome­niu, care, deşi are o contribuţie însemnată la PIB, a fost neglijat de toţi guvernanţii. Politicile de până acum au dus la o decapitalizare sistematică a agricultorilor români. Vrem ca agricultorul român să fie pe picior de egalitate cu fermierii din celelalte state UE, să beneficieze de aceleaşi faci­lităţi. Dacă alte ţări îşi apără fermierii şi îşi promovează produsele, noi suntem în continuare o piaţă de desfacere şi fermierii noştri cu greu îşi fac loc pe piaţă, pentru că nu sunt competitivi, din cauza unui tratament fiscal discriminator în raport cu colegii lor din UE. La acesta se adaugă legislaţia confuză şi schimbarea permanentă a acesteia”, a declarat secretarul general al Federaţiei, Horaţiu Raicu.

 

Se cere renunţarea la obligativitatea încasării subvenţiilor prin bănci

Astfel, AGROSTAR propune renunţarea la obligativitatea încasării subvenţiilor prin băncile comerciale, deoarece sumele cuvenite se diminuează prin aplicarea comisioanelor bancare. „Cerem revizuirea acordurilor încheiate cu băncile comerciale, verificarea comisioanelor şi dobânzilor practicate pentru acest serviciu, cât şi acordarea de cre­dite cu dobânzi mici, cu termene de graţie cât mai mari, pentru producţia agricolă. Dacă se doreşte păstrarea acestei practici, normal ar fi să se negocieze cu o bancă cu capital majoritar de stat prin care să se facă aceste plăţi şi care, totodată, să acorde agricultorilor cre­dite sau capital de lucru la dobânzi preferenţiale cu perioade de graţie avantajoase pentru agricultori”, a spus Raicu.

Reducerea TVA pe toată filiera

O altă problemă este cea legată de reducerea TVA la produsele din carne. Reprezentanţii fermierilor susţin ca reducerea TVA să se facă pe toată filiera. Patronatul din alimentaţie susţine reducerea TVA la produsele din carne, dar nimeni nu susţine scăderea TVA la creşterea animalelor, în contextul în care noi mai creştem foarte puţine porcine, iar de vaci de carne nici nu poate fi vorba. Prin urmare, nu se asigură din creşterea animalelor necesarul de consum, diferenţa fiind adusă din import. Astfel, Federaţia spune: cui îi este benefică măsura scăderii TVA la produsele din carne? Nu cumva procesatorilor care oricum importă animalele, iar multe din produsele din carne numai carne nu mai conţin…? “De ce Ministerul Agriculturii nu s-a gândit să nu mai impoziteze producţia, creşterea de animale, creând astfel premisa susţinerii sectorului de creştere a animalelor, fapt ce ar conduce la o materie primă ieftină şi numai după aceea putem discuta de scăderea TVA la procesare pentru a putea fi siguri de scăderea preţului pe produse?”, a precizat Horaţiu Raicu.

Subvenţionare indirectă a producţiei 

Totodată, AGROSTAR cere găsirea unor variante de subvenţionare indirectă a producţiei agricole cum ar fi: renunţarea integral la acciza pentru motorina folosită în agricultură. Practic, agricultorul să poată cumpăra direct de la pompă motorină pentru agricultură fără acciză, ceea ce înseamnă o scădere de preţ cu circa 50% pentru motorina utilizată în agricultură; subvenţionarea preţului la energia electrică folosită pentru irigaţii, ştiute fiind diferenţele de subvenţie (directe şi indirecte) dintre cele acordate în România şi cele acordate în statele membre U.E. „Dacă nu se găsesc modalităţi de subvenţionare indirectă a producătorilor agricoli sau a culturilor agricole, nu putem pune pe picior de egalitate producătorii agricoli autohtoni cu cei din U.E. care cumpără motorina pentru agricultură la jumătate de preţ”, a spus Raicu.

Se spune că introducerea normei pe venit a creat probleme majore şi necesită o rezolvare urgentă. Prin adoptarea acestui mod de a plăti impozit în agricultură nu s-a făcut altceva decât să se recunoască faptul că statul nu are capacitatea de a eradica evaziunea fiscală din agricultură. Norma pe venit nu face altceva decât să impoziteze producţia, şi nu comercializarea. Prin urmare producătorul agricol plăteşte impozit, chiar dacă tot ceea ce produce este pentru consum propriu, şi nu pentru comercializare sau plăteşte impozit atât pentru ceea ce a produs pentru consumul propriu, cât şi pentru ceea ce a produs pentru comercializare. Mai mult, cuantumul acestora se stabileşte la nivelul fiecărui judeţ de către Direcţiile Agricole, care pe categorii de produse agricole stabilesc cuantumul acestora într-un mod subiectiv şi nu obiectiv şi acelaşi produs agricol într-un judeţ are un cuantum mai mare, iar acelaşi produs agricol în judeţul limitrof are un cuantum mai mic, în aceleaşi condiţii de mediu şi de sol. „Să nu mai spunem de faptul că pentru crescătorii de animale nu s-a definit exact pentru ce categorie de animale plătesc impozit. Astfel, se impune reglementarea acestei situaţii pe un principiu de impo­zitare a comercializării şi nu a producţiei”, a precizat secretarul ge­neral al AGROSTAR.

Prin apariţia legii referitoare la certificatele de producător se creează şi posibilitatea impozitării produselor agricole prin aplicarea unui impozit pe vânzare, deoarece pe lângă certificatele de producător se introduc şi carnetele de producător, carnete în care producătorul agricol este obligat să scrie produsele, cantităţile şi preţurile cu care acesta le-a comercializat. Prin urmare, impozitul poate fi aplicat pe baza acestor documente prin aplicarea unei cote. Situaţia este confuză, fapt pentru care se doreşte clarificarea acesteia. Federaţia propune chiar neimpozitarea producţiei agricole comercializate, cu condiţia ca producătorul agricol să fie organizat în cea mai simplă formă respectiv PFA (persoană fizică autorizată), Întreprindere Individuală, Întreprindere Familială, dar şi asociaţii de producători, grupuri de producători, cooperative agricole, etc cu condiţia să comercializeze produsele pe bază de factură fiscală sau bon fiscal. Putându-se stabili un prag până la care producătorul agricol să nu fie impozitat, de exemplu 200.000 euro pe cifra de afaceri. Se propune şi susţine o astfel de prevedere pentru că impozitul de 16% pe venit este un impozit virtual, impozitele pe care statul este sigur că le încasează fiind acciza, impozitele pe muncă şi TVA-ul. Prin urmare acordarea de facilităţi fiscale producătorilor agricoli până la un anumit prag, dar cu condiţia să fie cel puţin PFA şi să valorifice producţia obţinută pe bază de factură fiscală sau bon fiscal, după caz, nu face altceva decât să scoată la suprafaţă producţia obţinută, pe de o parte, iar pe de altă parte să creeze premisa ca PFA-ul să angajeze personal deoarece este ştiut faptul că producătorii agricoli nu pot produce şi comercializa în acelaşi timp şi sunt nevoiţi să îşi găsească alte persoane care să le vândă produsele.

De asemenea, se mai cere ca în legea pajiştilor să nu se regăsească primăriile, acestea fiind ”Unităţi Administrativ Teritoriale”. Totodată, beneficiari ai păşunii ar trebui să fie crescătorii de animale, nu asociaţiile care nici măcar nu au cod de exploataţie. Trebuie verificat modul de concesiune a păşunilor, legalitatea încheierii contractelor de concesiune şi modul de aplicare a legii. Totodată, se solicită de mai mult timp rezolvarea de urgenţă a statutului staţiunilor de cercetare – dezvoltare.

Reprezentanţii fermierilor consideră că găsirea de soluţii prin acte normative pentru comercializarea producţiei agricole în vederea protejării producătorului agricol ar trebui să fie în atenţia Ministerului Agriculturii. Astfel, dacă ne gândim să avem un grad mare de absorbţie a noului PNDR 2014 – 2020, trebuie să avem în vedere şi umplerea ”golului” dintre producţie şi comercializare, dacă nu dorim ca pe de o parte să absorbim bani, iar pe de alta să îi dăm înapoi. AGROSTAR susţine şi o mai mare aplecare asupra problemelor salariaţilor din sectorul agricol care să aibă în vedere pregătirea profesională şi salarizarea.

Costin Niţu

sursa: curierulnational.ro

Related Posts

One Response “Fermierii cer salvarea agriculturii. Ce măsuri sunt necesare”

  1. Nelutu says:

    Cine face parte din AGROSTAR si cine a ales reprezentantii sai?Nu cumva aceasta organizatie este doar a marilor producatori agricoli?Dar la micul producator nu s-au gindit?Sau ala trebuie sa moara de foame!Neaparat forme asociative pentru a fi impozitata munca agricultorului,trebuie exploatat si impozitat taranul,doar trebuie bani pentru chiulaii bugetari!

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss