C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Când va înceta statul român să încurajeze nemunca?

Nu cota unică sau TVA sunt de redus acum, ci uriaşele contribuţii sociale pe care sunt nevoiţi să le plătească toţi cei ce muncesc.

Recenta ieşire publică a „Consiliului Fiscal“, organism consultativ şi fără puteri decizionale, a pus pe tapet o viziune foarte clară a priorităţilor în situaţia economică actuală. În primul rând, trebuie restructurat sistemul de salarii şi pensii din sectorul bugetar, a susţinut Consiliul prin vocea preşedintelui Ionuţ Dumitru. Prioritatea zero: reforma sistemului de pensii. Simplu şi logic. De ce? Pentru că respectivele cheltuieli însumează mai mult de o treime din totalul PIB-ului ţării. O valoare nemaiîntâlnită la nivelul Europei decât în cazul falimentarei Grecii. Iar criza elenă este cea mai clară şi mai evidentă dovadă că măsura de mărire a pensiilor luată de fostul guvern Tăriceanu şi susţinută cu două mâini de PSD-ul lui Geoană a reprezentat ultimul cui bătut în coşciugul echilibrului bugetar al ţării. Situaţia este cea prezentată de Consiliul Fiscal. Fără legătură cu frecuşul steril al dezbaterilor politice, fără patimi, stabilire de vinovaţi sau arătat persoane cu degetul, am primit o analiză clară şi un plan de măsuri simple. Dacă doresc cu adevărat ieşirea din criză şi bunăstarea cetăţenilor, toate partidele politice ar trebui să se pună de acord asupra acestor măsuri simple:

restructurarea aparatului bugetar, orientarea fondurilor existente către investiţii de infrastructură, îmbunătăţirea colectării fiscale şi accelerarea absorbţiei fondurilor europene. (Suntem singura ţară recent aderată la UE care „îşi permite“ luxul aberant de a plăti mai mult decât primeşte de la aceasta).

Este momentul ca toate aberaţiile semidocte referitoare la oportunitatea unor scăderi dramatice ale fiscalităţii să înceteze. Nu cota unică sau TVA sunt de redus acum, ci uriaşele contribuţii sociale pe care sunt nevoiţi să le plătească toţi cei ce muncesc. Bani care se scurg într-un malaxor infernal al aşa-zisei protecţii sociale, care pe hârtie e la nivelul statelor nordice, iar în realitate se află, probabil, la nivelul statelor din Africa Centrală sau undeva pe-acolo. Problema principală a României de astăzi este că are nişte legi ale protecţiei sociale moştenite de la vechile guvernări de stânga (am inclus aici şi fostul guvern liberal), pe care nu şi le poate permite. Inclusiv un cod al muncii care reuşeşte remarcabila performanţă negativă de a-i proteja pe toţi proştii şi leneşii, în timp ce-i frustrează până la exasperare pe toţi cei isteţi, harnici şi muncitori. Revenirea consumului, a construcţiilor şi a altor ramuri industriale care încă trag în jos PIB-ul şi alimentează recesiunea nu se va face cu banii pensionarilor.

Singura cale este aceea de a oferi oamenilor şansa de a câştiga bine dacă muncesc bine. Toate celelalte trucuri nu sunt decât nişte scheme şmechereşti, cu ajutorul cărora câţiva şmecheri reuşesc să bage adânc mâna în buzunarele celor mulţi, luându-i de proşti.

Claudiu Şerban
sursa: capital.ro

Related Posts

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss